Te las să pleci, de Clare Mackintosh

te-las-sa-pleci_1_fullsize

„Totul s-a petrecut atât de repede. Oare n-ar fi putut face nimic ca să împiedice dezastrul? Într-o fracţiune de secundă, existenţa Jennei Gray se transformă în cosmar. Singura ei speranţă de a depăşi momentul este să se îndepărteze de tot ce-i este familiar şi s-o ia de la capăt. Cu o nevoie disperată de a se elibera, Jenna se refugiază într-o căsuţă uitată de lume pe coastele Ţării Galilor, dar continuă să fie bântuită de temerile ei, de durere şi de amintirile unei nopţi cumplite de noiembrie care i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Pas cu pas, Jenna întrezăreşte o şansă la fericire în viitorul ei. Dar trecutul o ajunge din urmă şi consecinţele pot fi devastatoare.”

Povestea asta a fost mai bună decât mă aşteptam în primă fază. Fără să vreau am rămas în atmosfera încărcată de mister şi de tragism din Ce a lăsat în urma ei. Şi în acest roman tema centrală este abuzul – de altă natură decât cel din precedentul, dar la fel de înfricoșător şi de actual.

Din descrierea cărţii nu aflii prea multe, dar cert este faptul că îţi stârneşte curiozitatea. Ce motive ar avea cineva să fugă de la locul unui accident în loc să rămână să ajute? Ce schelete are Jenna în dulap astfel încât a doua zi după accident ea fuge într-un sătuc izolat din Ţara Galilor? Ce trecut înfiorător poate avea de reuşeşte să o ajungă din urmă şi să o prindă ca într-o capcană?!

Ei bine, începând cu partea a doua a romanului începi să pui cap la cap piesele acestui puzzle, iar concluzia este dură. Nu ştiu cum să o spun, astfel încât să nu vă spun prea multe. Pentru mine a fost o surpriză această răsturnare de situaţie, însă în acelaşi timp aş vrea să vorbesc puţin despre asta fără a dezvălui cu totul intriga. Jenna a fost în trecut o tânără exuberantă, plină de viaţă şi de visuri măreţe  până când a crezut că a întâlnit iubirea vieţii sale. Din nefericire, bărbatul de care s-a îndrăgostit s-a dovedit a fi coşmarul vieţii sale, care i-a smuls aripile şi i-a răpit tot ceea ce o făcea pe Jenna Jenna. Abuzul fizic şi emoţional este un subiect de actualitate şi fiecare poveste a unei femei abuzate e tristă şi dureroasă. Nici aceasta, chiar dacă este ficţiune, nu face excepţie.

Romanul este structurat în două părţi. Prima parte este împărțită între fuga Jennei – narată din perspectiva personajului şi investigarea accidentului de către poliţie – narată din perspectiva autoarei. Povestea se desfăşoară aşadar pe două planuri, în cel de-al doilea intrăm în lumea lui Ray, inspectorul şef al secţiei de poliţie, care pe lângă pasiunea cu care îşi exercită meseria are ca orice om probleme personale şi zbuciumuri interioare. Prin prisma acestui personaj autoarea a abordat şi o temă mai veche, dar care macină vieţile mai multor oameni – cariera vs familia. Cum le împaci pe amândouă şi ce alegi atunci când nu mai există altă variantă decât a alege între cele două. Deşi nu este atât de dezvoltat acest fir narativ, mi s-a părut interesant.

În cea de-a doua parte a romanului am ȋnceput cu adevărat să simt fiori pe şira spinării. Acţiunea văzută prin ochii unui nou personaj, narată ca o mărturisire, ca şi cum tu, cititorul, ai fi Jenna, iar fantoma din trecut îţi vorbeşte direct ţie m-a scos din zona de confort pe care mi-o creasem în prima parte. De-a dreptul înfricoşător. Acest personaj mi-a readus în amintire propria mea fantomă din trecut, deşi similarităţile sunt destul de puţine, pentru mine au creat un cadru veridic, căci ştiu cu certitudine că există astfel de oameni în realitate. Povestea a căpătat şi mai mult sens şi mult mai multă credibilitate.

Finalul mi se pare că a stricat puţin toată povestea. Oarecum previzibil şi clişeic, a fost lăsat la imaginaţia cititorului, lucru care nu-mi displace nepărat, însă în cazul de faţă nu mi s-a părut potrivit. Cred că Jenna merita totuşi mai multă siguranţă după toate cele. Cam asta ar fi singurul minus pe care îl dau acestui roman.

Îl recomand! Amatorii genului sigur îl vor aprecia! Îl găsiţi aici.

Lasă un răspuns