Un copil grăbit…

- Cât de mult mi-aș dori să am viața ta!, mi-a spus ea visătoare.
– Viața mea? De ce ți-ai dori să ai viața mea, Maria?
– Păi mi-ar plăcea să fiu așa mare, să am 20 de ani și să fiu liberă, să fac ce vreau, să mă distrez.
– Dar ce te face pe tine să crezi că eu sunt un om cu adevărat liber sau că am suficient timp liber să fac tot ce vreau să fac?
Maria stă puțin pe gânduri, apoi rostește:
– Nu știu, dar eu tot mi-aș dori să am 20 de ani și să am viața ta. Mie îmi place viața ta.
Am zâmbit și am privit-o cu nostalgie. Apoi am întrebat-o:
– Tu te mai joci cu păpușile?
– Nuuu! Nu mă mai joc de mult, ce ai?!
– De ce nu? Încă o mai poți face. O să-ți lipsească, ai să vezi.
– Dar nu mai am timp să mă joc și cu păpușile. Am un program foarte încărcat…
– Și afară de ce nu ieși să te joci cu prietenii tăi?
– Păi… nu știu. Nu ies.
– Dar când eu o să am 20 de ani, tu câți o să ai?
Se gândește puțin apoi spune tot ea: 34!!! Ce mult! Mie mi-ar plăcea ca tu să nu îmbătrânești deloc. Să fii tot așa.
Am zâmbit din nou.
– Știu… 34 pare mult. Și eu aș vrea să am 10. Ca tine!

Maria este verișoara mea în vârstă de 10 ani. Un omuleț cu care am creat o legătură puternică încă de când avea 2 ani și abia spunea câteva cuvinte. Îi citeam povești și ne jucam cu păpușile și ne țineam în brațe minute în șir.
Îmi place să vorbesc cu ea. Uneori mă uimește cu maturitatea de care dă dovadă la vârsta de 10 ani. Și totuși, îmi pare rău că deși se mai poate bucura de copilărie, ea nu o mai face. Îmi spune mereu că vrea să fie mare. Iar eu îi explic de fiecare dată că o să fie și că nu i se va mai părea așa „mare lucru” cum i se pare acum.

Astăzi m-am jucat TOMAPANT cu ea și am devenit din nou nostalgică. A fost totuși distractiv. Eram așa de concentrată la joc că în acea jumătate de oră cred că am redevenit și eu copil.
Acum mi s-a făcut iarăși dor. Același dor de copilărie despre care am mai scris în repetate rânduri. Aceeași copilărie pe care am trăit-o frumos, dar pe care am trăit-o exact ca Maria… așteptând să mă fac „mare”.

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Curățenie de iarnă sau iarna prieteniei

Oare pentru cât timp au unii oameni impresia că ceilalți se vor mulțumi mereu cu scuzele lor? Cu resturile lor...

Închide