Un fel de… nu știu… probabil că gânduri

 „Am învăţat că oricum ai tăiaorice lucru are două feţe.” – spunea Octavian Paler

Nu știu ce te dezamăgește de fapt… dacă te dezamăgesc oamenii sau dacă dezamăgirea e față de tine însuți pentru că ai avut încredere din nou și pentru că binele pe care ai vrut să îl faci cu cele mai sincere intenții ți-a explodat efectiv în față.
Nu cred că îi putem învinui pe cei în privința cărora ne-am înșelat. Vinovați suntem noi. Poate pentru că am spus ceva ce trebuia să ținem pentru sine sau poate pentru că ne-am încăpățânat să căutăm prietenie acolo unde ușa era doar întredeschisă.

M-a cuprins o stare ciudată, neașteptată de liniște sufletească. Pentru că mi-am dat seama că nimeni, niciodată nu mă va face să mă simt vinovată pentru că am ales calea sincerității. Pentru că indiferent de cât de plină de defecte mă vor arăta alți oameni, eu știu cine sunt. Oamenii care mă iubesc știu cine sunt. Oamenii care contează știu cine sunt. Și doar ei contează cu adevărat și pentru mine. Ei, cei care mă îmbrățișează și îmi șterg lacrima. Ei, cei pe care îi știu de-o viață sau pe care îi simt astfel. Ei, cei care pot vedea dincolo de cuvinte.
Am încercat să demonstrez oamenilor ce credeam eu că ei nu văd. De fapt, mi-am demonstrat mie că uneori, bunătatea poate fi confundată cu o dovadă de rea intenție și invers.

Astăzi, acum, am convingerea că nici un lucru rău nu este doar rău la fel cum nici un lucru bun nu este doar bun.

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. ADEVARAT

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Confesiuni (III)

Nu am învățat cum se uită ce te doare și mă doare ce n-am uitat. Îmi simt sufletul greu uneori...

Închide