Un nou început, de Kristin Hannah

48377528_531677097309303_505428590297350144_n

„Alaska, 1974.
Imprevizibilă. Necruțătoare. Neîmblânzită.
Pentru o familie aflată în criză, este proba de supraviețuire supremă.

Leni, fiica adolescentă a soților Ernt și Cora Allbright, prinsă în relația pasională și furtunoasă dintre părinții ei, îndrăznește să spere că un nou cămin în Alaska va aduce cu sine un viitor mai bun pentru familia sa. Mama ei va face orice pentru bărbatul pe care îl iubește, chiar dacă asta înseamnă să-l urmeze în necunoscut.
La început, Alaska pare să fie răspunsul la problemele lor. Zilele lungi, însorite și generozitatea localnicilor suplinesc lipsa de experiență și de resurse a familiei. Dar, pe măsură ce se apropie iarna și întunericul coboară peste Alaska, familia începe să se destrame. Leni îl întâlnește însă pe Matthew, iar acesta-grijuliu, bun, curajos-o face să creadă în posibilitatea unei vieți mai bune

Un nou început este o poveste îndrăzneață și emoționantă despre dragoste și pierdere, despre lupta pentru supraviețuire și sălbăticia care sălășluiește nu doar în natură, ci și în ființa umană. „

Kristin Hannah a devenit una dintre autoarele mele de suflet. La fel ca și în cazul lui Kate Morton, cred că i-aș putea recunoaște scriitura, chiar și dacă aș citi o carte fără coperți. Temele pe care le alege au un puternic impact emoțional, personajele ei sunt întotdeauna foarte bine evidențiate, fragile și puternice în egală măsură, motiv pentru care poveștile lor ajung de fiecare dată să te emoționeze până la lacrimi.

Povestea familiei Allbright nu face excepție. Leni este o adolescentă de 13 ani, dar uneori pare că este singurul adult din familia sa. Tatăl său, Ernt, este un aventurier, un om plin de idei fixe, un pic paranoic, un bărbat care s-a întors din războiul din Vietnam alt om. Un om care este bântuit în multe nopți de coșmaruri și care își dorește cu tot dinadinsul să își găsească rostul. Atunci când primește moștenire de la un fost camarad de război un teren în sălbatica Alaska, Ernt nu stă nicio clipă pe gânduri, își ia familia și pleacă spre un nou început. Dar câți oameni sunt oare pregătiți cu adevărat pentru Alaska?! Ernt cu siguranță nu a fost.

Cora, mama lui Leni, avea o slăbiciune – iubirea. Da, uneori iubirea e o slăbiciune. În acest caz este. Cora îl iubea nespus de mult pe Ernt și se agăța cu disperare de imaginea omului de dinainte de război. Pe el îl iubea. În fața noului Ernt era pur și simplu oarbă. Îl urma orbește și până la capătul lumii dacă el își dorea asta.  Pe măsură ce crește, Leni își dă seama de multe lucruri, cum ar fi faptul că mama și tata sunt legați de o iubire toxică și că familia lor nu este una normală.

Alaska nu e un ținut blând și primitor. Deși la început, Ernt părea că acolo și-a găsit locul, monștrii din amintirile lui se trezesc din nou și lovesc cu și mai multă forță. Iar el o lovește la rândul său pe Cora, fără să mai țină cont de prezența lui Leni, fără să mai țină cont de nimic de fapt. Cu timpul bătăile devin din ce în ce mai dure, iar motivele pentru care se aprindea fitilul din ce în ce mai mărunte. În ciuda rugăminților lui Leni și a comunității din care făceau parte și care își dă curând seama ce se întâmplă, Cora nu renunță la Ernt. Nu vrea să fie ajutată și protejată. Încasează pumn după pumn, iubirea ei bolnavă rămanand neclintită. Ernt era ca un drog pentru Cora. Nu putea să renunțe la el și nu știa să trăiască fără el. Nu voia.

Deși în prim plan este povestea familiei, nucleul romanului este iubirea dintre mamă și fiică. Oricât de otrăvitoare a fost iubirea Corei pentru soțul său, iubirea pentru Leni a fost mai mare. M-a emoționat teribil legătura dintre cele două. Mamele sunt farul din mijlocul oceanului. Copiii sunt începutul și sfârșitul. Legătura dintre o mamă și copilul său este atât de puternică, atât de greu de redat în cuvinte. Cora și Leni sunt un întreg, „două picături de apă identice”. Nu pot funcționa una fără alta. Cu toate că uneori nu își poate înțelege mama, niciodată nu o judecă. Îi curăță rănile provocate de tatăl său, o ține în brațe, îi șterge lacrimile și o iubește. Uneori m-am întrebat cine e mama și cine e copilul în toată povestea asta. Și a fost dureros să mă întreb asta.

Trăind în această familie disfuncțională, Leni învață să fie puternică, să supravietuiască. Dacă a învățat un lucru bun de la tatăl său, acela a fost să nu se dea bătută. Sub nicio formă. Mi-a plăcut evoluția lui Leni. Adolescenta nesigură s-a transformat într-o femeie puternică chiar și în acel mediu ostil. Tatăl său nu a reușit să-i frângă aripile. Ah, dar în acel loc îndepărtat și salbatic, literalmente la capătul lumii, Leni a descoperit și iubirea adevărată, pură. Pe cât de toxică și de bolnavă a fost iubirea dintre părinții ei, pe atât de dulce și de înălțătoare a fost cea dintre Leni și Matthew. Căci iubirea asta face – te înalță sau te doboară, e o binecuvântare sau un blestem, o minune sau o cruce.

Sunt atât de multe lucruri de spus despre cartea asta și despre toate lucrurile pe care te face să le simți. Sunt momente în viață când simțim că ceea ce trebuie să facem este să o luăm de la capăt. Asta fac și personajele acestui roman – pornesc iar și iar pe un nou drum, încercând să se găsească, să se regăsească, să se ierte.

Mi-a plăcut mult cum a fost construită întreaga poveste, cum a fost redată viața locuitorilor din Alaska anilor 70, cum a fost descrisă frumusețea și duritatea acestui ținut, comunitatea oamenilor de acolo, sentimentul de apartenență la ea. Minunat. Pur și simplu minunat. Pe parcursul acestor zile am locuit în Alaska, am simțit frigul mușcător și bezna iernilor lungi și mirosul de fum și sare al verilor de acolo. A fost o călătorie fascinantă pe care nu o voi uita niciodată, de asta sunt sigură.

 „Acest stat, acest loc, nu seamănă cu nici un altul. Este frumusețe și groază; salvator și distrugător. Aici, unde supraviețuirea este o decizie pe care trebuie să o iei permanent, în cel mai sălbatic loc al Americii, la marginea civilizației, unde apa în toate formele ei te poate ucide, înveți cine ești. Nu cine visezi să fii, nu cine ți-ai imaginat că erai, nu cine ai fost crescut să fii. Toate acestea dispar în lunile de beznă și geruri crâncene, când chiciura de la ferestre te împiedică să vezi afară, iar lumea devine foarte mică, și tu dai piept cu adevărul existenței tale. Afli de ce ești în stare pentru a supraviețui. Această lecție, această revelație, așa cum mi-a spus mie mama despre iubire, este darul măreț și cumplit al Alaskăi.” 

Un nou început este dramatică prin mesajul ei. O poveste tristă și emoționantă despre viață și familie, despre forța incomensurabilă a iubirii – în orice formă a ei, despre puterea și nevoia de a o lua de la capăt ori de câte ori este nevoie, despre iertare și izbăvire. O poveste despre sufletul omului, despre dorința lui de supraviețuire și despre luptele pe care le ducem cu noi înșine. O poveste de o forță extraordinară, care îți face sufletul să vibreze de emoție.

Romanul a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon și o găsiți aici.

Rating Goodreads: 5/5*

Fragmente: 

„Ea știa cât de rău îi părea. Vedea asta pe chipul lui. Când era mai mică, se întreba uneori la ce bun toate acele regrete dacă nu se schimbă nimic niciodată, dar mama îi explicase cum stăteau lucrurile. Războiul și prizonieratul făcuseră să se rupă ceva în el. „E ca și cum ar avea coloana fracturată”, spusese mama, și nu încetezi să iubești pe cineva când este bolnav. Devii tu mai puternic „pentru a-i fi sprijin celuilalt. El are nevoie de mine. De noi.”

„Viața în natură este dură, dar gustul somonului prins cu mâna ta, în zori, e incomparabil, stropit cu puțin unt bătut de tine din smântână proaspătă. Aici, nu-ți spune nimeni ce să faci sau cum să faci. Fiecare supraviețuiește cum știe. Dacă ești suficient de rezistent, e raiul pe pământ.”

„Nu i-ar putea explica niciodată cum era să trăiești cu un tată care te speria uneori și cu o mamă care îl iubea prea mult și care îl provoca să îi arate cât de mult o iubea prin mijloace periculoase. Ca de pildă flirtul. Acestea erau secretele lui Leni. Poverile ei. Nu le putea mărturisi nimănui.”

„Este înspăimântător că oamenii pot înceta pur și simplu să te mai iubească, știi?”

„Nu-și putea imagina nimic mai groaznic decât să-ți pierzi mama. Simplul gând îi provocă greață lui Leni. Mama era ca sfoară unui zmeu. Fără legătura ei puternică, stabilă, nu făceai decât să plutești în derivă, să te pierzi undeva, în nori.”

„Leni nu putea pricepe toate resorturile iubirii dintre părinții ei. Era destul de mare pentru a vedea turbulențele de la suprafață, dar prea mică pentru a cunoaște lucrurile în profunzime. Mama nu-l putea părăsi niciodată pe tata, iar Leni nu avea să o părăsească niciodată pe mama. Iar tata nu putea să le redea vreodată libertatea. În această cumplită, toxică legătură care era familia lor, nu exista nici o cale de scăpare pentru nici unul dintre ei.”

„Cărțile sunt bornele vieții mele. Unii oameni au fotografii de familie sau înregistrări video prin care imortalizează trecutul. Eu am cărți. Personaje. De când mă știu, cărțile au fost locul unde m-am simțit în siguranță. Am citit despre locuri pe care nici nu mi le pot imagina și m-am lăsat purtată în aventuri către tărâmuri străine pentru a salva fete care nu știau că erau de fapt prințese. Abia de curând am aflat de ce am avut nevoie de acele lumi îndepărtate.”

„Așa venea schimbarea, presupunea ea: în liniștea lucrurilor nerostite și a adevărurilor nerecunoscute.”

„Iubirea nu slăbește și nici nu moare, fetița mea. Oamenii îți spun că așa se întâmplă, dar nu. Dacă îl iubești acum, o să-l iubești și peste zece ani, și peste patruzeci. Diferit, poate, nu cu aceeași pasiune, dar el face parte din tine acum. Iar tu faci parte din el.”

„Mama s-a înșelat cu privire la multe lucruri, dar nu s-a înșelat niciodată cu privire la trăinicia iubirii. Ea rămâne. În ciuda tuturor greutăților, înfruntând ura; rămâne acolo.”

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. Gata, știu ce carte îmi doresc de ziua mea! Îți mulțumesc că împărtășești cu noi, cărțile care îți plac!

    • Cu drag! Este o carte de suflet. Ti-o vei aminti cu drag! :*

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Caietul cu nume pierdute, de Sofia Lundberg

"Doris, o bătrână de nouăzeci și șase de ani, locuiește singură în apartamentul ei din Stockholm. Are puțini vizitatori, dar...

Închide