Un suflet uneori prea plin, alteori prea pustiu… de oameni

 42d9ee208238a9a82d7efefcb927dcb5

Oamenii pleacă adesea de lângă noi. Pleacă fizic sau emoțional. Se desprind uneori puțin câte puțin, alteori brutal, lăsându-ne sufletele dezgolite. Iar noi, privind cu jind în urma lor, suntem sfâșiați de durere, de dor, de neputință, de „ce-ar fi fost dacă”-uri, de orgolii peste care nu am putut sau nu am vrut să trecem, de speranțe, de „întoarce-te înapoi” și de „iartă-mă”. Și sufletul rămâne pustiu, singur, fără vlagă.
 Oamenii pleacă.

 … și oamenii rămân. Sufletul nostru se leagă pentru veșnicie de sufletul lor. Legături speciale. indestructibile. Pe multe dintre ele nu ni le putem explica, le acceptăm cu greu, le conștientizăm târziu, abia atunci când vrem să ne îndepărtăm. Și nu ne putem lipsi de ele pentru că oamenii ne devin drog. Îi alungăm și îi chemăm înapoi, plecăm și ne întoarcem din drum, îi căutăm în vise, în brațe, în inimă. Și devin una cu sufletul. Sunt motivul fiecărui zâmbet și batista fiecărei lacrimi. Sunt tot.
 Oamenii rămân. 

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

6 Comments

  1. Pe primii de multe ori nici nu merita sa-i mentionam…

  2. Uneori nu suntem capabili sa ne stapanim reactiile,iar pasiunile autentice reusesc sa ne devasteze fiinta oricat de lucizi am fi fata de noi insine…pasiuni care te orbesc asemenea acelor mici virusi ai cancerului care iti invadeaza trupul fara ca sistemul tau imunitar sa reactioneze in vreun fel!!….Desi ma consider un om lucid ( voi sustine tot timpul acest lucru),genul care analizeaza pas cu pas fiecare emotie,fiecare faza,convins ca oricand pot sa imi stapanesc starile ,sentimentele,m-am trezit intr-o stare de sclavie totala,dependent de acel drog zilnic dat zilnic cu ‘lingurita’ ….Suflet pustiit ,suflet gol si vise…..’cum ar fi fost daca?’…Asta te vei intreba o viata!!

    http://www.youtube.com/watch?v=xU2zq-mCGZM

  3. Imi place f.f. mult tot ce am citit azi de aici.Bravo!

  4. și oamenii rămân. Sufletul nostru se leagă pentru veșnicie de sufletul lor. Legături speciale. indestructibile. Pe multe dintre ele nu ni le putem explica, le acceptăm cu greu, le conștientizăm târziu, abia atunci când vrem să ne îndepărtăm. Și nu ne putem lipsi de ele pentru că oamenii ne devin drog. Îi alungăm și îi chemăm înapoi, plecăm și ne întoarcem din drum, îi căutăm în vise, în brațe, în inimă. Și devin una cu sufletul. Sunt motivul fiecărui zâmbet și batista fiecărei lacrimi. Sunt tot.
    Oamenii rămân.

  5. foarte frumos….pacat ca unii oameni nu vor stii niciodata sa pretuiasca ce au langa ei…abia atunci cand nu mi suntem langa ei vor realiza ce au pierdut…..:(

  6. Iar oamenii ce ne rămân in suflet sunt acei oameni pe care ii cunoaștem doar odată-n viață si-i iubim, pur si simplu. Fara condiții, fără limite, chiar dacă ei aleg sa mai facă parte din viață noastră sau nu. Noi pur si simplu ii iubim :)

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Poate că…

Judecăm ce nu cunoaștem prea simplu, prea ușor, prea repede. Poate că în spatele unei atitudini morocănoase celălalt are o problemă...

Închide