Uneori…

large

Uneori, oamenii te îndepărtează și te uită. Nu mai merg pe același drum cu tine și nu-ți mai sunt alături nici fizic, nici sufletește.
Uneori, zâmbetele alungă lacrimile, alteori lacrimile alungă zâmbetele.
Uneori, te simți singur și pustiu, chiar dacă în realitate nu ești nici singur, nici pustiu.
Uneori, ești orb pentru că pur și simplu așa alegi să fii.
Uneori, adormi cu sufletul plângând de dor sau de gol și te trezești cu el, cu sufletul, tremurând de frigul unei iubiri care nu mai există sau care poate că nu a existat nicicând.
Uneori, acordăm o importanță mult prea mare unor lucruri neînsemnate și uităm de cele cu adevărat importante.
Uneori, alunecăm pe panta răzbunării, în loc să urcăm muntele iertării.
Uneori, îi ținem la distanță pe oamenii care ne iubesc, cerșind atenție sau iubire unor oameni pentru care nu însemnăm nimic.

Uneori, de multe ori, oamenii fac alegeri greșite.
Iar uneori, doar uneori, chiar noi suntem alegerile greșite ale altor oameni sau consecințele acestora.

Iustina Ţalea

This Post Has 3 Comments

  1. Mirela Mihaela P

    Uneori, facem asta prea des sau mai bine zis de cele mai multe dati.

  2. sorin69

    ..”Uneori, îi ținem la distanță pe oamenii care ne iubesc, cerșind atenție sau iubire unor oameni pentru care nu însemnăm nimic……………….Iar uneori, doar uneori, chiar noi suntem alegerile greșite ale altor oameni sau consecințele acestora…..Uneori, de multe ori, oamenii fac alegeri greșite. !,…..superb commentul , mai mult de atat ,nu se poate comenta ,……decat reflexii , ptr viata fiecaruia dintre noi ,…multumesc frumos !

  3. marcela

    Cuvintele tale stunt alinare pt sufletul meu!

Lasă un răspuns la marcela Anulează răspunsul