Valea minunilor, de Amy Tan

28661114_1855007254531004_4560457621625314084_n

O poveste emoționantă despre legăturile profunde dintre mame și fiice, despre dorință și amăgire, despre puterea neabătută a iubirii.
Shanghai, 1912. Violet Minturn este fiica privilegiată a patroanei celei mai exclusiviste case de curtezane din oraș. Dar, cînd dinastia Qing e răsturnată de la putere, Violet se vede despărțită de mama ei în urmă unei înșelătorii, fiind obligată să devină „curtezana virgina”.
Pe jumătate chinezoaică, pe jumătate americancă, Violet se zbate să-și găsească locul în lumea orientală ori în cea occidentală. Abia în clipa în care va reuși să-și armonizeze cele două identități se va transforma într-o curtezană abilă, neîntrecută în arta seducției și a amăgirii, deși încă se luptă să înțeleagă cine este cu adevărat. Înapoi în timp, în 1897, la San Francisco, pe cînd avea doar șaisprezece ani, Lucia, mama lui Violet, se îndrăgostește de un pictor chinez și viața i se schimbă pentru totdeauna. Silită să plece în Shanghai, va descoperi cu groază că iubitul ei nu este dispus să încalce tradiția chineză pentru a-și uni destinul cu al ei. Deși trădate, cele două femei refuză să se plece în fața sorții și așteptărilor societății, luptînd cu îndîrjire pentru a redobîndi ceea ce le-a fost luat cu forța: respect, un viitor sigur și, mai presus de toate, dragostea pentru părinții lor, pentru iubiții lor și pentru copiii lor. Intinzindu-se pe mai bine de patruzeci de ani și pe două continente, Valea Minunilor reînvie lumea de mult pierdută a vechiului Shanghai prin evocarea intrigilor din casele de curtezane și a destinelor străinilor din Concesiunea Internațională.”

De câțiva ani buni am făcut o pasiune pentru cultura orientală. După romanele Lisei See și după Memoriile unei gheișe nu am mai găsit povești care să mă impresioneze profund, care să mi se imprime în suflet pentru totdeauna. Până la Valea minunilor. Există un moment potrivit pentru fiecare carte-momentul potrivit pentru a te regăsi în poveste și pentru a te identifica cu trăirile personajelor. Poate că dacă aș fi citit această carte într-o altă perioadă din viața mea nu aș fi rezonat întru totul cu ea, dar acum a fost cartea potrivită la momentul potrivit. Am parcurs-o greu, unele pagini le-am citit pe îndelete și le-am savurat pe deplin, pe altele le-am citit pe repede înainte și m-am străduit să nu le omit, am încercat să îmi imaginez locurile și întâmplările și m-am implicat afectiv în drama fiecărui personaj feminin.

Lumea orientală este cu totul și cu totul diferită față de cea occidentală. Tradițiile, caracterul oamenilor și modul în care relaționează unii cu alții, locul și drepturile femeilor în cadrul familiei și al societății-totul este altfel și așa a fost dintotdeauna. Chiar și pentru cei familiarizați cu aceste aspecte fiecare poveste de genul e o nouă provocare. Acțiunea romanului este plasată în China anului 1912, unde fetițele erau răpite de la familiile lor și obligate să devină curtezane. Curtezanele acelor vremuri erau mai mult decât niște prostituate de lux. Fetele din casele de prima mână primeau o adevărată educație artistică și sexuală, pentru a satisface orice fel de nevoie pe care ar fi avut-o clientul/ amantul/ patronul lor. Deprindeau arta seducției de la curtezanele mai în vârstă, învățau ce și cum să spună, cum să-și privească partenerul, cum să ceară și cum să ofere. Genul acesta de prostituție era o adevărată industrie, cu acte în regulă, frecventată aproape de toți bărbații, indiferent de clasa socială. Evident, la curtezanele de prima mână aveau acces doar bărbații influenți și potenți financiar. Erau scumpe. Întreținerea lor era scumpă. În budoarele acestora bărbații își împlineau cele mai ascunse fetișuri și fantezii și își dădeau jos măștile purtate în viața de zi cu zi. Acolo se dezbrăcau și de haine și de sentimente. Curtezanele erau uneori iubite, amante, prietene și confidente în același timp.

Violet crește într-un asemenea mediu. Mama să, Lucia Minturn era matroană unei case de curtezane de prima mână. Ironia face că în urma unei înșelătorii pusă la cale de un client de-al mamei sale, Violet să ajungă prizonieră într-o altă casă de curtezane. Deși nu îi este străină o astfel de lume, Violet suferă cumplit nu din cauza a ceea ce urma să facă, ci din cauza gândului că mama sa nu s-a întors niciodată după ea, că nu a iubit-o niciodată îndeajuns. Acesta a fost factorul care a declanșat nesiguranța lui Violet, fragilitatea ei în fața iubirii. Din cauza acestei nesiguranțe Violet se teme de iubire, dar în același timp îi cedează cu ușurință, tocmai din nevoia acută de a se simți iubită și protejată. De-a lungul anilor, Violet se îndrăgostește de mai mulți bărbați, caută și găsește acea iubire după care tânjește, dar viața nu e deloc blândă cu ea. După ce și-a pierdut mama, și-a pierdut inocența, dragostea, copilul. Prea multe pierderi însemnate pentru un singur om….
Momentul în care fiica mult iubită îi este smulsă din brațe cu forța m-a dat peste cap. Pentru mine a fost momentul de maximă suferință. Dar Violet a fost mai puternică decât mine. Ea a mers mai departe și a lăsat timpul să vindece rănile. A acceptat pierderea, dar nu a renunțat niciodată la fiica ei. Tot ceea ce a făcut în continuare a avut un țel: acela de a-și revedea fiica, într-o zi, indiferent peste câți ani va veni acea zi. Acest țel a ținut-o în viață și făcut-o îndure tot ce urmat.

Povestea Luciei Minturn este mai scurtă, dar la fel de tristă și de dureroasă. Cele două povești, ale mamei și ale fiicei, au multe lucruri în comun. Lucia este americancă care ajunge în China și este forțată de împrejurări să devină o chinezoaică și să trăiască precum una. Violet este jumătate chinezoaică și jumătate americancă, dar în prima parte a vieții ei refuză vehement să-și asume originea asiatică. Lucia se indragoste de un chinez, iar marea dragoste a lui Violet va fi un american. Luciei îi este furat unul dintre copii, iar lui Violet îi este smulsă din brațe fiica, în ambele cazuri de către părinții tatălui copilului. Această pierdere ajunge fie puntea de legătură dintre cele două femei. În momentul în care Violet rămâne cu brațele goale încetează să-și mai judece mama, iar în final, după ani și ani de zile o iartă, o înțelege și nu o mai condamnă. Revederea celor două mi s-a părut unul dintre cele emoționante momente din roman.

Un alt aspect care mi-a plăcut foarte mult și pe care l-am regăsit în toate romanele de acest gen este prietenia dintre femei. Nu știu cum să vă spun sau dacă știți despre ce vorbesc, dar prietenia dintre femeile astea mi se pare extraordinară. Atât prietenia dintre Violet și Dovlecel Fermecat, cât și cea dintre Lucia și Porumbița de Aur m-au dus cu gândul la surorile „laotong” (vezi Floare de zăpadă și evantaiul secret). Prietenia lor e pe viață, iar loialitatea uneia pentru cealaltă este supremă. Indiferent ce s-a întâmplat ele au rămas impreună, au înfruntat durerea și pierderea impreună.

După toate cărțile pe care le-am citit, plasate în diferite perioade istorice ale Chinei, Japoniei sau Coreei am aflat foarte multe lucruri interesante și neobișnuite despre cultura lor vasta, atât de diferită de a noastră.  Lăsând la o parte tradițiile lor ciudate și practicile barbare din antichitate, un lucru iese în evidență de fiecare dată-condiția femeii. Deși aveau (spun aveau pentru că nu am informații concrete despre cum stă treabă în prezent) extrem de puțină libertate ori drepturi, femeile asiatice aveau o forță interioară, demnă de admirat. Să fii femeie era poate cea mai mare pedeapsă și cea mai grea povară. Dar cumva, ele o purtau cu demnitate, chiar și cu capul plecat.

Valea minunilor este o extraordinară poveste despre iubire și prietenie, despre relațiile complicate dintre mame și fiice, despre puterea tămăduitoare a iubirii, despre prietenie și loialitate în cea mai profundă formă, despre iertare și despre acceptare. Acceptarea a ceea ce nu poți schimba. Amy Tan mi-a atins sufletul. În luna martie nu puteam face o alegere mai potrivită. O recomand din suflet!

Mulțumesc Libris pentru exemplarul oferit!

Fragmente:

„Ține minte asta, Violet, când te urci pe scenă, nu ești iubită pentru ceea ce ești. Când cobori de acolo, s-ar putea să nu mai fii iubită deloc.”

„Mai presus de orice, o fată trebuie întotdeauna să facă ceea ce este necesar.”

„Viața de care avem parte nu este întotdeauna viața pe care o alegem.”

„Eu nu-l iertasem pe Perpetuu. Dar cunoșteam sentimentul de-a fi trădată prin minciuni în care ai crezut la un moment dat. Era ca o crăpătură în peretele din spatele tău, care se lărgea pe nesimțite, până când întreaga casă se năruia peste tine.”

 

Lasă un răspuns