Vânătorii de zmeie, de Khaled Hosseini

vanatorii-de-zmeie

„Cartea Vânătorii de zmeie, scrisă de Khaled Hosseini, este o poveste despre prietenie și trădare, care își poartă cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei și până la cele ale atrocităților prezentului. Schimbările de situație uimitoare fac din această carte memorabilă atât o cronică politică, cât și o poveste emoționantă despre copilărie și maturizare. Intriga care pornește cu prietenia dintre Amir, fiul stăpânului, și Hassan, fiul servitorului, se dovedește firul director care unifică întregul roman. Fragilitatea acestei relații, simbolizată de zmeiele de hârtie, este pusă la încercare pe măsură ce vechiul stil de viață al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur și sensibil, la cel al tatălui său, Baba, se intretes cu istoria Americii și cu cea tumultoasă a Orientului Mijlociu.”

Ca și Splendida cetate a celor o mie de sori, Vânătorii de zmeie este o poveste de o sensibilitate aparte, care m-a emoționat și m-a răscolit neașteptat de mult. Astfel de povești rămân cu tine, oricât de multe cărți citești după ele, sunt sigură de asta.

În prima parte a romanului este prezentată copilăria lui Amir, împreună cu lupta lui pentru a câștiga dragostea și mândria tatălui său, prietenia cu Hassan, băiatul servitorului, care în anumite privințe era exact ceea ce îi lipsea lui Amir și „portretul” Afganistanului de dinaintea războaielor care aveau să-l macine.

Amir și Hassan erau doi copii foarte diferiți, aproape ca niște antonime, dar aveau în comun două lucruri: copilăria și câte un loc în inima lui Baba. Hassan era îngerul păzitor al lui Amir, iar loialitatea lui m-a emoționat mult, mult de tot. Tocmai această loialitate și iubire pe care Hassan i-o poartă lui Amir le va schimba destinele amandorura. Într-o anumită împrejurare, Hassan va deveni o victimă, iar Amir nu va avea curajul să intervină, așa cum o făcuse prietenul său cel mai bun pentru el de atâtea ori înainte. Această lașitate îl va urmări ani la rând, departe de Afganistan și departe de Hassan, sub forma luând forma regretului. Regretul că nu a fost curajos, ci a fost înainte de toate egoist.

Dar trecutul are propriile căi de a reveni și de a-ți răscoli prezentul, iar Amir se întoarce în Afganistan după 20 de ani, în încercarea de a-și răscumpăra greșelile. El se întoarce într-o țară pe care nu o mai recunoaște și care nu-l mai recunoaște ca fiind unul de-al ei, o țară prinsă în războiul ambițiilor și a credinței oarbe, o țară care a suferit atât de mult încât nu mai are puterea de a renaște din propria cenușă. Sărăcia, disperarea și frica pe care le găsește în țara sa natală îl tulbură atât pe Amir, cât și pe cititorul care cu siguranță că nu cunoaște amănunte despre istoria acestei țări nefericite. Misiunea pe care o are este una foarte riscantă, dar Amir a învățat ceva din greșelile trecutului și e hotărât să obțină iertarea divină pentru păcatele sale.

Vânătorii de zmeie este o poveste extraordinar de frumoasă, de profundă, de tulburătoare. Este o poveste despre copilărie și inocența ei pierdută prea devreme, despre prietenie și loialitate dincolo de moarte, despre o lume complet străină nouă, despre război și suferință, despre relații fragile precum zmeiele de hârtie, despre curaj, credință, iubire și iertare.

O recomand din suflet. Khaled Hosseini este un povestitor minunat. Cartea poate fi găsită aici.

Fragmente:

„Copiii nu sunt cărți de colorat. Nu poți să-i „colorezi” cum îți place ție.”

„Peste istorie se trece greu. Ca și peste religie.”

„Poate că e nedrept, dar ce se întâmplă în câteva zile, uneori într-una singură, poate schimba cursul unei vieți.”

„Întotdeauna e mai dureros să ai și să pierzi, decât să nu fi avut deloc.”

„Timpul poate fi atât de lacom-uneori îți fură toate detaliile și le ține numai pentru el.”

„Sunt mulți copii în Afganistan, dar prea puțină copilărie.”

„Tăcerea înseamnă serenitate, pace, înseamnă să dai încet butonul VOLUM din viața cuiva. Liniștea înseamnă să apeși butonul de ÎNCHIDERE. Să închizi sistemul. Cu totul.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. Superbă cartea asta! Recomand și ultimul său roman ”Și munții au ecou”

  2. Ai perfecta dreptate în tot ce ai spus despre aceasta carte.
    Deși au trecut cam 5 ani de când am citit aceasta carte, încă mi-o amintesc destul de bine. Este impresionanta.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Minunea, de R. J. Palacio

"August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naște cu o teribila diformitate...

Închide