Vântul schimbării

large

În fața marilor schimbări din viața noastră realizăm cât putem fi de puternici sau de… vulnerabili. În definitiv, nu suntem niciodată pregătiți să ne luăm rămas bun de la oamenii pe care îi iubim, să o luăm de la zero în alt oraș sau în altă țară, să acceptăm că omul de lângă noi a devenit un străin alături de care nu mai putem forma un întreg sau să recunoaștem că drumul pe care am pornit este unul greșit, iar drumul înapoi nu mai este demult o opțiune.

Nu e deloc ușor să faci schimbări, să te adaptezi din mers, să accepți noi realități. Viața se poate schimba într-o fracțiune de secundă. Fericirea poate fi înlocuită cu tristețea, iubirea cu lipsa ei sau invers. Cred că uneori trăim confortabil în rutină. Ne simțim… în siguranță. Iar atunci când apare schimbarea suntem oarecum mereu nepregătiți. Avem acel sentiment de necunoscut, de nefamiliar, ca și cum cineva a stins dintr-o dată lumina, iar noi suntem nevoiți să înaintăm pe bâjbâite.

Uneori, schimbarea e bună. Îți oferă o nouă perspectivă, îți oferă șansa de a te redescoperi, de a-ți testa propriile limite și de a ieși din zona ta de comfort. Alteori, schimbarea înseamnă doar o nouă luptă pentru supraviețuire.

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. Viata este plina de schimbari. Unele mai marunte iar altele din acelea care sfarma castelul de clestar construit cu atita grija. Si sint mai multe modalitati de a pierde oameni. Una dintre ele este sa pierzi pe cineva atunci cind drumurile se despart. Dar cu totul altceva este sa pierzi pe cineva drag atunci cind calatoria sa in aceasta lume s-a sfirsit. Aceast al doilea fel de a pierde pe cineva te lasa insa pustiit si fara sisteme de referinta. Si astfel ajungi sa-ti dai seama ca amprenta pe care o lasa un om in trecerea sa prin viata, asupra celorlalti, este formata din o sumedenie de lucruri mici. Si tocmai de aceste lucruri mici iti vei aduce aminte atunci cind acel om dispare.

    Iar in astfel de momente ramai nauc si te intrebi cum poti merge mai departe. Si te uiti in jur si nu intelegi cum lumea mai merge mai departe, cind tu te-ai sfarmat in mici farime. Nimeni si nimic nu te poate pregati pentru a pierde astfel pe cineva. Si constati ca drumul pe care mergi in viata nu mai este acelasi: cel care nu mai este era parte integranta a acelui drum si nu ti-l poti inchipui fara el. Si constati ca omul pierdut era parte din sufletul tau si ca brusc ti-ai pierdut o parte din acel suflet. Si ca era acolo sa te ajute de la lucrurile cele mai marunte pina la cele mai complicate. Si intelegi ca nu vei mai putea merge niciodata pe acel drum, pentru ca el s-a inchis pentru totdeauna.

    Iar ceea ce te asteapta in fata este descurajant de greu: va trebui sa te redescoperi pe tine, sapaind pina in strafunduri pentru a afla din nou cine esti cu adevarat si sa incerci sa gasesti ceva ce te motiveaza sa mergi mai departe. Si habar n-ai cum sa faci asta, pentru ca nu esti livrat cu un manual care sa-ti spuna cum sa iesi la liman. Iar experienta si sustinerea celorlalti in astfel de momente nu prea te ajuta. Pentru ca este genul de lupta care se poarta doar la persoana intai.

    Daca este insa ceva ce putem face este sa traim viata fara regrete. Fara acel „daca” sau „poate”. Sa-i iubim sincer pe cei care ne sint alaturi, pentru ca nu-i vom avea pentru totdeauna alaturi. Iar ei sa stie ca au fost iubiti.

    Numai bine,

    Nicu

    • Da.Nu iti dai seama cata dreptate ai!

  2. Superb spus

  3. viata te invata multe . nimic nu e sigur .
    uneori schimbarile bruste duc catre adevarata viata !
    viata nu inseamna doar o linie dreapta , este un drum de zig-zag, niciodata drum drept.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Te iubesc e de ajuns. Fără „pentru că”…

Cândva, am luat hotărârea că-mi voi păstra inima doar pentru mine.  Era incompletă, ciopârțită și urâtă, iar mie îmi era...

Închide