Viața e ușoară, nu-ți face griji, de Agnes Martin Lugand

1071755

„Fiecare decizie presupune pierderi, lăsarea în urmă a unor felii de viață.”

Întoarsă din Irlanda, Diane este hotărâtă să înceapă o viață nouă la Paris. Cu ajutorul prie­tenului său, Felix, redeschide cafeneaua literară „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, oaza ei de liniște. Acolo îl întâlnește pe Olivier. Un barbat blând și atent, care intelege refuzul ei de a deveni din nou mamă, după pierderea cumplită pe care a suferit-o. Dar o întâmplare neașteptată o bulversează pe Diane și îi spul­bera toate certitudinile.

Va avea ea oare curajul de a-și construi un nou cămin?”

…sau mai bine spus „Viața nu e ușoară, dar nu-ți face griji”. Se pare că eu mă încadrez încă o dată la excepția de la „regulă”, întrucât prima parte – Oamenii fericiți citesc și beau cafea – mi-a plăcut un pic mai mult decât aceasta. Nu aș putea să argumentez în vreun fel opțiunea, așa că trec peste.

Acțiunea din acest roman se petrece la un an după întoarcerea lui Diane la Paris. În acest timp, ea pus pe picioare cafeneaua și și-a mai revenit din punct de vedere emoțional. Mai mult de atât, în viața ei apare Olivier, un bărbat care îi redă pofta de viață și senzația de siguranță. Însă așa cum spuneam, viața nu e deloc ușoară. E chiar plină de ironie. Când totul părea că intră pe un făgaș normal Diane îl reîntâlnește întâmplător pe Edward și uite așa se duce pe apa sâmbetei tot ce construise cu Olivier. Cu toate că ea încearcă să se lupte cu sentimentele pe care a refuzat să și le recunoască, ele dau năvală în prezent și o dezechilibrează din nou.

Diane e un personaj destul de superficial construit sau puțin pus în valoare, cel puțin așa mi-a lăsat mie impresia. Sau poate că o judec prea aspru. În definitiv în fața pierderilor suntem cu toții vulnerabili. Important este să mergem mai departe, să depășim durerea, iar atunci când o facem se prea poate să rănim alți oameni. Se pare că totuși uneori scopul scuză mijloacele…

Viața e ușoară, nu-ți face griji e carte ușurică, simplistă, cu clișee din abundență. Cu toate astea povestea te prinde, chiar dacă are destule lipsuri – unul dintre ele fiind faptul că deseori acțiunea pare grăbită. Este o poveste despre sfârșituri și noi începuturi, despre iubirea care vindecă și iubirea care îți răvășește întreaga ființă și despre alegeri în viață.

E drăguță, merită încercată!

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Distanța dintre noi, de Jhumpa Lahiri

 "Doi frați, o singură tragedie. Două civilizații, o singură viață. Un trecut de coșmar, o revoluție, o iubire ce trece...

Închide