Vremea plecării, de Jodi Picoult

vremea-plecarii_1_fullsize

„De peste zece ani, Jenna Metcalf n-a încetat să se gândească la mama ei, Alice, o cercetătoare care și-a dedicat viața studierii comportamentului elefanților și care a dispărut în condiții misterioase. Jenna refuză să creadă că a fost abandonată. Disperată să-și găsească mama, apelează la ajutorul polițistului care a anchetat cazul și al lui Serenity, o femeie care poate să comunice cu spiritele celor dispăruți. În timp ce încearcă să afle ce s-a întâmplat cu Alice, cei trei descoperă că întrebările dureroase au răspunsuri și mai greu de suportat.
Departe de a fi un roman polițist clasic, Vremea plecării fascinează prin întrepătrunderea poveștii emoționante și excepțional documentate despre viața elefanților cu aceea a traumei prin care trece un copil care-și pierde părinții.”

Vai, ce rău îmi pare că am terminat cartea asta, căci ce mult mi-a plăcut! Cochetasem acum câţiva ani cu Jodi Picoult, cu Dispariţii, mai exact, dar nu m-a prins la vremea respectivă. Am vrut totuşi să mai fac o încercare şi îmi vine să mă felicit singură că am făcut-o. Romanul acesta s-a pliat de minune pe înclinaţiile recent dobândite în materie de cărţi.

Temele abordate în carte sunt pe de-o parte de actualitate – viaţa şi comportamentul elefanţilor şi consecinţele braconajului intens de fildeş, pe de altă parte este vorba de acea latură a vieţii în care există cei mai mulţi sceptici – spiritismul, fantomele. Recunosc, şi eu sunt una dintre ei, dar în acelaşi timp îmi place să cred că dacă am vrea cu adevărat am putea comunica într-un fel real cu cei care nu mai sunt. Unii oameni chiar sunt înzestraţi cu astfel de daruri, iar asta chiar nu e ceva de domeniul SF. Aşadar, pentru cei care nu cred absolut deloc în aşa ceva Vremea plecarii poate părea cumva lipsită de credibilitate, dar chiar şi-aşa vă asigur că merită citită. Este o poveste incredibil de emoţionantă.

Despre elefanţi ştiam lucrurile pe care le ştie toată lumea, dar citind această carte am aflat foarte multe lucruri extraordinare despre comportamentul lor, despre cât de inteligenţi şi aproape umani sunt ei de fapt, poate chiar mai umani şi mai empatici decât noi, oamenii. Pasajele despre aceste făpturi fascinante sunt extrase din documentare reale, deci totul e foarte bine documentat şi aşezat în poveste. Se ating subiecte ca doliul la elefanţi, relaţiile lor în cadrul unei turme, traumele pe care le suferă în captivitate şi suferinţele îndurate la grădinile zoologice sau la circuri, modul în care sunt vânaţi şi ucişi în scop bănesc. Dacă nu eraţi fani elefanţi până în momentul de faţă, veţi deveni cu siguranţă după ce citiţi cartea aceasta. Sunt de-a dreptul minunaţi!

În jurul cercetărilor lui Alice despre elefanţi se ţese de fapt intriga acestui roman. Alice dispare într-o noapte, după ce un îngrijitor de la Refugiul de elefanţi este găsit mort. După 10 ani de la dispariţia sa fiica ei, Jenna, o fetiţă de treisprezece ani, ia legătura cu unul dintre detectivii care au lucrat la cazul mamei sale şi cu un medium căzut în  dizgraţie, dar care în perioada ei de glorie a ajutat la găsirea mai multor persoane dispărute. Totul este foarte suspect. Ce motive ar avea o mamă să-şi lase copilul în urmă? E greu de imaginat şi nu o să vă treacă prin cap un aşa deznodământ!

Povestea este narată din perspectiva celor 4 personaje principale – Jenna, Alice, Serenity şi Virgil – la persoana întâi, ca o confesiune. Îmi place mult modul ăsta pentru că îţi dă posibilitatea de a te apropia mai mult de personaje și de a pătrunde mai bine în mintea şi în sufletul lor.

Cu cât te duci mai departe în poveste cu atât devii mai confuz, iar teoriile pică una câte una. Finalul te ia prin surprindere chiar când crezi că te-ai prins care e faza. E un final trist, amărui, care te urmăreşte şi după ce închizi de tot cartea. Pe parcurs autoarea strecoară subtil o mulţime de indicii, dar îţi dai seama de ele doar atunci când se dezvăluie întreg adevărul. Până atunci nu bănuieşti nimic.

Vremea plecării e un roman complex despre relaţia strânsă dintre mamă şi puiul ei, fie că e vorba despre oameni sau elefanţi, despre căutare şi regăsire, despre întrebări care macină şi răspunsuri care dor, despre secrete şi sentimente de vinovăţie, despre greşeli ireparabile şi sfârşituri tragice. O poveste impresionată care vă va cuceri negreşit!

Acest exemplar mi-a fost oferit de către Libris pentru recenzare. Mulţumesc pentru ocazia de a citi acest roman superb. Îl găsiţi şi voi la categoria Literatură universală.

P. S. Inclusiv coperta este reuşită şi sugestivă. O să vedeţi singuri de ce spun asta! Recomand fără ezitare!

Fragmente:

„Morala acestei povești e că uneori poți să faci tot binele de pe lume și tot e ca și cum ai vrea să stingi un incendiu cu un pistol cu apă.
Morala acestei povești e că, indiferent cât am încerca, oricât de mult am vrea…unele povești pur și simplu nu se termină cu bine.”

„Mă întreb dacă, pe măsură ce îmbătrânești, îți mai trece din dorul ăla nebun de oameni. Poate că atunci când crești te concentrezi pe ce ai în viață, nu pe ce îți lipsește.”

„Odată ce ești mamă, rămâi pentru totdeauna mamă.”

„Lucrez cu elefanți pentru că e ca și cum te-ai uita la oamenii dintr-o cafenea. Sunt amuzanți. Emoționanți. Inventivi. Inteligenți. Doamne, aș putea s-o țin așa la nesfârșit. E așa de mult din noi în ei! Poți să te uiți la o turmă și să vezi cum puii testează limitele, cât de grijulii sunt mamele, cum înfloresc fetele aflate la adolescență, cum se maturizează băieții. N-aș putea să mă uit la ei o zi întreagă, dar aș putea să privesc o viață.”

„Cred că suferința la pierderea cuiva e ca o canapea foarte, foarte urâtă, de care nu poți să scapi. Poți să redecorezi în jur, poți să-i pui o cuvertură cu flori pe deasupra, poți s-o îndeși într-un ungher al camerei…dar până la urmă te înveți să trăiești cu ea.”

„În natură, un pui sub vârsta de doi ani nu va supraviețui fără mama lui.
În natură, treaba unei mame e să-și învețe fiica tot ce trebuie să știe pentru a deveni ea însăși mamă.
În natură, mama și fiica rămân împreună până ce una dintre ele moare.”

„Ai fi surprins să vezi câte poți învăța de la cineva care te-a dezamăgit complet.”

„Nu mă suprindea ce auzeam; știam de mult că mamele elefant le fac de rușine pe cele umane.”

„Iertarea și uitarea nu se exclud reciproc.”

„Cred că durerea pierderii și iubirea nu au de-a face cu privitul în perspectivă. Cum să fie așa, când o persoană devine centrul universului-ori din cauza că a fost pierdută ori pentru că a fost găsită?”

„Câteodată cred că dragostea nu există. E doar frica de a nu pierede pe cineva.”

„Speranța e ca un balon, mereu în pericol să se dezumfle.”

„Există un număr nesfârșit de persoane care au lăsat o gaură în formă de iubire în inimile altora. Până la urmă, cineva curajos și prostuț va apărea și va încerca să umple golul. Însă nu merge niciodată așa, iar prin urmare sufletul acela generos ajunge și el cu o gaură în inimă lui. Și tot așa. E miraculos că mai supraviețuiește cineva când atât de mult din noi a dispărut.”

„Hotărârea e ca porțelanul, nu? Poți să ai cele mai bune intenții însă, în momentul în care apare o fisură cât de mică, e doar o chestiune de timp până te faci fărâme.”

„Cu toții, până la urmă, ne creștem copiii ca să poată, într-o zi, trăi fără noi. Însă când ne părăsesc prea devreme, nimic nu mai are sens.”

„Sunetul pe care îl face o inimă când se frânge e urât, crud. Iar durerea vine ca o cascadă.”

„E posibil să fie atât de simplu? E posibil ca dragostea să nu fie compusă din gesturi mărețe ori din jurăminte goale, să nu fie promisiuni menite a fi încălcate, ci calea iertării? Un șir de firimituri de pâine ale memoriei, menite să te aducă înapoi la persoana care te-a așteptat?”

„Dacă te gândești la cineva pe care l-ai iubit și l-ai pierdut, ești deja cu el. Restul sunt doar amănunte.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
MID-YEAR BREAK FREAK OUT TAG

Păi cum puteam eu să nu răspund acestei provocări?! Să incepem: 1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o...

Închide