Gând de noiembrie

Rămas bun Octombrie drag! 

Toamna e pe sfârșite. Soarele se arată din ce în ce mai rar și e tot mai puțin prietenos. E morocănos, mofturos și răsfățat. Nu ne mai încălzește chipul, iar brațele lui sunt tot mai reci. Norii cenușii pun stăpânire pe înaltul cerului devenind grei din cauza ploilor ascunse în pântecele lor.
Frunzele încep să își piardă din intensitatea culorilor, murind câte puțin în fiecare zi, croșetând frenetic pătura care urmează să-i țină de cald pământului până la primăvară. (mai mult…)

Continue Reading Gând de noiembrie

Betsy, regina vampirilor – de Maryjanice Davidson

Vă povesteam cu o săptămână în urmă că m-am apucat de o serie nouă cu și despre vampiri, pe numele ei „Betsy, regina vampirilor”, de Maryjanice Davidson.

Primul volum al seriei, „Nici moartă, nici măritată” ne introduce în universul simpaticei Besty, o mare, mare pasionată de pantofi scumpi. Ziua ei începe foarte prost – întârzie la muncă, pierde autobuzul, se așează pe o gumă în următorul, este concediată, iar atunci când ziua e pe sfârșite și crede că mai rău de atât nu se poate, sfârșește ziua cât se poate de prost în urma unui accident stupid de mașină. Besty e singura eroină a unui roman de genul care face moartea să pară amuzantă.
Ei bine, adevărata aventură abia de aici începe, deoarece confuză și oarecum speriată se trezește din morți fără să aibă habar cum e posibil și ce-i de făcut.
Urmează o serie lungă de peripeții, de răsturnări de situație, de momente încărcate de pasiune și de umor (un umor de calitate). (mai mult…)

Continue Reading Betsy, regina vampirilor – de Maryjanice Davidson

Colț de suflet

Reproșurile îngreunează sufletul. Îl îngreunează atât de tare încât sfârșește prin a se prăbuși și a-ți dărâma întreaga ființă.
Atunci când la un oarecare nivel oamenii se îndepărtează, încep să își reproșeze ce și-au zis, ce au făcut unul pentru celălalt, chiar și ce nu și-au zis sau nu și-au făcut.

Reproșurile sunt ca pietrele: unele mai mici, ca niște cioburi, care odată aruncate julesc sufletul către care sunt îndreptate, rănindu-l ușor. Acele răni superficiale se vindecă însă în timp, lăsând în urmă cicatrici abia vizibile. Dar sunt și acele reproșuri ca niște bolovani imenși care cad peste sufletul celuilalt cu o forță de neoprit, de neanticipat. Cad peste el provocându-i răni adânci pe care nici timpul, nici alți oameni nu reușesc să le închidă sau să le vindece. Rămân acolo, îngreunând sufletul, lăsând o amprentă pentru totdeauna. (mai mult…)

Continue Reading Colț de suflet

Oamenii au nevoie de oameni

Aș vrea să abordez un subiect care devine deseori motiv de dispută între cei care îl discută.
Unii oameni spun că noi suntem proprii noștri stăpâni, că destinul stă doar în mâinile noastre și că nu depindem de nimeni.
Alți oameni sunt de părere că în viață, independent de voința noastră, sunt momente în care depindem de alți oameni și asta pentru că sunt situații în care nu putem face totul singuri și momente în care starea noastră e frecvent influențată de atitudinea altora față de noi.
Eu fac parte din a doua categorie. Da, cred cu tărie că în această lume mare depindem inevitabil unii de alții, din foarte multe puncte de vedere. (mai mult…)

Continue Reading Oamenii au nevoie de oameni

Am obosit

Am obosit.
Am obosit să mă scuz, să dau explicații și să încerc să înțeleg.
Am obosit să nu fiu „auzită” atunci când încerc să spun ceva.
Am obosit să-mi fie puse sub lupă fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare acțiune.
Am obosit să mă simt vinovată pentru nimic.
Am obosit să-mi car sufletul greu de fiecare dată când vorbele mă rănesc mai mult decât aș vrea.
Am obosit să vorbesc și am obosit să tac.
Am obosit să vreau și să nu pot. (mai mult…)

Continue Reading Am obosit

Un pahar de vin și o mie de gânduri

Aș vrea să încep ordonat, cu ceva anume așa cum o fac de obicei. Dar acum, în clipa asta, gândurile mele aleargă haotic, în toate direcțiile, fără să pot prinde vreunul pentru a-l potoli.
Îmi trec atât de multe, dar atât de multe gânduri prin minte…

Mă gândesc cu admirație la bunica mea care a suferit atât de mult de-a lungul vieții și care și acum are o energie incredibilă încât eu obosesc doar când o ascult povestindu-mi câte lucruri a făcut într-o singură zi.
Mă gândesc cu dor la prieteni care sunt departe și care îmi lipsesc și mă gândesc cu ciudă că atunci când îi aveam lângă mine eram „prea ocupată” ca să mă pot întâlni cu ei. (mai mult…)

Continue Reading Un pahar de vin și o mie de gânduri

Scrisorile secrete ale călugărului care și-a vândut Ferrari-ul, de Robin Sharma

10 orașe – 10 oameni – 10 lecții importante de viață.

Buenos Aires – primirea „sarcinii”
Istanbul – Puterea Autenticității
Paris – Îmbrățișează-ți temerile
Osaka (Japonia) – Trăiește cu bunătate
Mexic – Fă mici progrese în fiecare zi
Barcelona – Ca să ai cea mai bună viață, dă tot ce ai mai bun
Insula Cape Breton (Canada) – Alege bine oamenii care te influențează
Shanghai – Bucuriile cele mai simple ale vieții sunt și cele mai mari
Phoenix (Arizona) – Scopul vieții este să iubești
New Dehli (India) – Să reprezinți ceva mai presus de tine însuți (mai mult…)

Continue Reading Scrisorile secrete ale călugărului care și-a vândut Ferrari-ul, de Robin Sharma

Avem nevoie de timp…

Întotdeauna avem nevoie de timp. 
Avem nevoie de timp mai ales atunci când trebuie să ne plângem durerile, dezamăgirile, regretele, vinovățiile, neputințele.
Avem nevoie de timp ca să ne împăcăm cu greșelile pe care le-am făcut, cu oamenii care ne-au dezamăgit sau pe care i-am dezamăgit și avem nevoie de timp pentru a îmbrățișa acea singurătate care ne vindecă.
Avem nevoie de timp pentru a ne cere iertare și pentru a fi iertați.
Avem nevoie de timp pentru lacrimi amare și pentru strigăte de durere. (mai mult…)

Continue Reading Avem nevoie de timp…

Fii demn!, Dan Puric

Astăzi vă voi vorbi puțin despre o carte extrem de dragă sufletului meu. Este vorba despre ultima carte a lui Dan Puric, Fii demn! (nu știu cum se face că eu mereu încep cu ultimele cărți ale unui autor, nu cu prima).
Fii demn! este o carte scrisă dintr-un suflet sensibil pentru alte suflete la fel de sensibile. Autorul povestește multe întâmplări din copilăria lui, vorbește extrem de frumos despre mama lui și despre părinți în general, vorbește despre suflet, despre credința în Dumnezeu și despre prietenie. Cuvintele lui te mângâie, te liniștesc, iar pacea interioară se așterne numaidecât.
În a două jumătate a cărții are câteva povestioare cu tâlc foarte foarte interesante. Vrei, nu vrei, te pun pe gânduri și îți ridică ceva semne de întrebare… (mai mult…)

Continue Reading Fii demn!, Dan Puric

Gânduri fără nume

Eu m-am săturat.
M-am săturat de toți cei care se cred buricul pământului, de toți cei care vorbesc doar ca să nu tacă și de toți cei care aruncă fără nepăsare cuvinte în stânga și în dreapta doar pentru a părea altceva decât ceea ce sunt.
M-am săturat de comentarii ipocrite sau fără logică, m-am săturat de afirmații negândite și de întrebări stupide.
M-am săturat să dau explicații fără a avea vreo obligație de a o face și m-am săturat să suport mitocănii.

E drept, suntem extrem de diferiți ca indivizi. Fiecare dintre noi are ceva ce îl diferențiază de ceilalți. E normal să nu împărtășim aceleași concepții de viață, dar cine ne dă dreptul de a emite judecăți la adresa altora? Voi răspunde tot eu. Nimeni! (mai mult…)

Continue Reading Gânduri fără nume