Ultima zi de toamnă

Anul acesta, ca în nici un alt an am savurat fiecare anotimp, bucurându-mă de tot ce au avut de oferit. Le-am savurat și m-am despărțit cu greu de fiecare în parte. M-am bucurat de renașterea naturii din timpul primăverii, de florile colorate și de aerul optimist care plutea în văzduh. Apoi, m-am bucurat de soarele arzător al verii, de marea mea iubită și de serile răcoroase cu cer senin, plin de stele. Toamna m-a învăluit cu magia ei, cu covoarele superb colorate și cu aromele deosebite. A venit momentul să mă despart și de ea. Până acum mă întristam tot timpul când iarna își cerea drepturile, privind mereu partea urâtă a acesteia. Îmi imaginam mereu diminețile geroase, ceața și zăpada destul de supărătoare uneori. (mai mult…)

Continue Reading Ultima zi de toamnă

Dependență

Sunt recunoscătoare pentru oamenii minunați din viața mea! Alături de ei orice zi proastă se transformă într-una frumoasă, orice lacrimă naște un zâmbet și orice durere devine suportabilă.
Nu știu cum aș supraviețui fără ei. Nu știu dacă aș mai fi la fel fără toți acești oameni care sunt ca niște stâlpi în construcția vieții mele. Nu știu dacă aș mai întâmpina zilele cu aceeași atitudine veselă. Știu doar că îi iubesc și îi iubesc din toată inima mea. Probabil că sunt dependentă în același mod în care oamenii sunt dependenți de viciul lor, oricare ar fi acesta. (mai mult…)

Continue Reading Dependență

Frumoasă în fiecare zi

„Pentru cine te-ai aranjat astăzi?” ; „Pentru cine te-ai făcut frumoasă?”
Pentru mine bineînțeles!

De ce ar trebui să avem un motiv pentru a îmbrăca o bluză sau o rochie care ne place? De ce ar trebui să ne aranjăm părul sau să ne machiem doar pentru cineva anume sau pentru o ocazie specială?
Fiecare zi este o ocazie specială pentru a fi frumoase, pentru a ne îmbrăca așa cum ne place, pentru a purta broșa care arată atât de bine sau cerceii cu care ieșim din banal.  (mai mult…)

Continue Reading Frumoasă în fiecare zi

Nevoia de a vă vorbi

În mulțimea de nemulțumiri, de critici, de jigniri și de bârfe la adresa mea, a paginii și a sentimentelor pe care le expun în scris am descoperit că mai sunt încă oameni buni, deschiși, prietenoși care respectă și apreciază ceea ce fac și care chiar dacă nu îmi împărtășesc opiniile găsesc un mod oportun de a face o observație. Acelora, le mulțumesc din toată inima! Pentru ei continui să public ceea ce simt și ceea ce gândesc. Altfel, probabil că m-aș mulțumi să îmi țin gândurile între paginile unui caiet știut doar de mine. (mai mult…)

Continue Reading Nevoia de a vă vorbi

Aparențe.

Dacă sunt un om bun, care sare în ajutor atunci când e nevoie de mine nu înseamnă că accept ca oamenii să profite de acest lucru.
Dacă spun ce gândesc, când gândesc nu înseamnă că sunt un om rău sau că am alte intenții ascunse.
Dacă taxez impertinența, nesimțirea sau lipsa de respect cu ironie… ei bine, nici asta nu cred că mă face un om rău.
Dacă uneori mi se epuizează răbdarea și prefer să întorc spatele nu sunt nicidecum un om lipsit de sentimente.
Dacă zâmbesc mereu nu înseamnă că în sufletul meu nu se dau bătălii sau că obrajii mei netezi nu au încă gust de sare. (mai mult…)

Continue Reading Aparențe.

Când te simți fericit și binecuvântat:

1. Când iubești. Fie că e vorba de iubirea părinților, a prietenilor, a omului care te completează. Iubirea e combustibilul cu care mașinăria vieții funcționează în fiecare zi.
Îmi vei spune că iubirea te face fericit doar atunci când este împărtășită. Greșit. Când e împărtășită te face cel mai fericit. Te poți considera un om fericit atunci când poți iubi și o poți arăta.
2. Când faci ceea ce îți place. Munca făcută din plăcere te motivează și îți dă o stare generală de bine chiar dacă ceea ce faci e obositor sau greu.
3. Când te simți liber. Atunci când pui capul pe pernă și nu simți nici o apăsare și nici un gol în suflet.
4. Când ai prieteni pe care poți conta. Ești un om fericit dacă atunci când pământul îți fuge de sub picioare ai un om de bază care știi cu siguranță că va fi acolo. (mai mult…)

Continue Reading Când te simți fericit și binecuvântat:

P.S. Te iubesc, de Cecelia Ahern

Acum ceva timp am citit o carte minunată pe care aș vrea să o adaug negreșit pe lista mea de recomandări. Este vorba de romanul „P.S. Te iubesc”, scris de Cecelia Ahern.

„Unii oameni aşteaptă o viaţă întreagă să îşi găsească sufletul pereche, în timp ce alţii par să fie împreună de o viaţă. Holly şi Gerry formau cuplul perfect, cu o căsnicie minunată, înconjuraţi de prieteni şi familie. Lumea era la picioarele lor, iar Holly nu îşi putea imagina viaţa fără Gerry. Până în ziua în care viaţa o obligă să facă acest lucru.

Gerry moare din cauza unei tumori pe creier, iar Holly, rămasă singură, trebuie să înveţe să supravieţuiască. Printr-o “listă” alcătuită din zece scrisori, Gerry o ajută, de dincolo de moarte, să ia viaţa de la capăt. Vegheată ca de un înger păzitor, Holly devine puternică şi independentă, reuşeşte din nou să zâmbească şi chiar să iubească.” (mai mult…)

Continue Reading P.S. Te iubesc, de Cecelia Ahern

Oameni și bariere

Oamenii nu mai cred. Nu mai cred în gesturi mici, în surprize plăcute, în bucuria unui moment romantic, pregătit pe îndelete sau în cuvinte calde.
Oamenii nu mai cred. Nu mai cred nici în prietenie, nici în iubire, nici în bunătatea altor oameni. Nu mai cred pentru că nu mai vor.
Oamenii nu mai cred. Nu mai cred în vise, nu mai au speranțe și nici scopuri. Se târăsc prin viață de pe o zi pe alta, cu mintea întunecată de atâta amar. (mai mult…)

Continue Reading Oameni și bariere