Vom zâmbi, vom iubi și vom trăi.

Vom zâmbi, vom iubi, vom trăi.
Vom privi cu prietenie către soare pentru că i-am dus dorul și ne vom bucura de căldura lui.
Vom vedea cum înfloresc copacii, îmbrăcând haina frumoasă a adevăratei primăveri.
Vom fi prieteni, copii, suflete pereche.
Vom cânta și vom dansa de bucurie și poate uneori ne vom culege lacrimi din colțul ochilor din cauza vreunei noi dezamăgiri. Continuă lectura „Vom zâmbi, vom iubi și vom trăi.”

Concluzii

Probabil că m-am încăpățânat mult prea mult timp să nu accept anumite lucruri. M-am încăpățânat să cred că oamenii sunt așa cum cred eu, și speram, cu naivitate, că poate crezând cu tărie un lucru, acel lucru se va adeveri. La fel ca atunci când îți pui o dorință…

Totuși, obligată de împrejurări a trebuit să accept faptul că…
până și bunătatea este ceva relativ, deoarece binele se poate lovi adesea de zidul nepăsării celorlalți și poate fi perceput că fiind exact opusul lui;
că uneori nu sunt de ajuns cuvintele calde, de prietenie. Deși te vei dărui întreg oamenilor, la final, când se vor fi săturat te tine, te vei regăsi incomplet, greu de recunoscut; Continuă lectura „Concluzii”

Haos organizat. Ba nu. Perfect dezorganizat.

Mi-e teamă. Ba nu, nu mi-e teamă. Mi-e… tot și mi-e nimic.
Și parcă-s nelalocul meu. Sunt obosită. Flămândă. Flămândă de adevăruri călduțe și de dreptăți aburinde.
Habar n-ai tu că azi mi-a fost atât de dor de soare. Am vrut să-mi fac mâna căuș deasupra ochilor ca să-l pot privi, dar n-am avut către cine să privesc. L-am implorat în gând să se arate, dar cred că rătăcește pe undeva. Poate se simte singur, uitat. Mi-e dor de soare. Punct.

Continuă lectura „Haos organizat. Ba nu. Perfect dezorganizat.”

„Nesecrete”

„Secretul tău e în siguranță!” – Pe naiba! Nu va fi deloc în siguranță!
Oamenii nu știu să țină secrete. Nu știu sau nu vor. Sau sunt extrem de puțini cei care o fac, dintr-un profund sentiment de prietenie, devotament sau din cauza unei conștiințe extrem de zgomotoase. Iar atunci când „vai, mi-a scăpat” se vor scuza spunându-ți senini și împăcați că motivul pentru care l-au împărtășit este chiar calitatea lor de „ne-ipocriți”.
Hm… ipocrizia! Atât de prost înțeleasă… Continuă lectura „„Nesecrete””

Hotărâre de primăvară

Primăvara șovăie să-mi între în casă, în inimă, în ziar, în suflet. Bate frumos la ușă, eu dau fuga să-i deschid, numai că EA se răzgândește în ultima clipă să mai vină: își uitase cocorii. Și jocul se repetă – iar bate, eu mă reped la ușă, însă în prag nu-i decât adierea ei: se întorsese căci nu luase cu ea norii. Dar, într-o bună zi, tot o prind eu, fie și numai pentru a-i scoate toate păsările din cap. Numai să vină, că, după semnalele pe care le am, se pare că a fost oprită pe undeva, într-o sală de așteptare, pe motiv că n-ar viză să intre-n suflete. Orice s-ar întâmpla însă, n-o mai pot opri nici toate autoritățile din lume. EA o să vină. Deja, pe cei mai tineri, i-a învăluit în aerul ei, prinzându-i în lațuri de iubire, trimițându-i pe toți în șomaj de vise, punându-i să se sărute printre inflațiile de muguri și cercei.

Continuă lectura „Hotărâre de primăvară”

Regrete? Astăzi nu mai am regrete.

M-am lepădat de regretele care îmi măcinau puțin câte puțin sufletul. Și m-am lepădat și de oamenii care au încolțit în inima mea îndoiala, nesiguranța și dezamăgirea nu ca de o haină veche cum probabil au crezut ei, ci ca de coaja unei răni care a copt prea mult timp. Era firesc, necesar.
Mi-am găsit cu greu liniștea. Zilele mi-au fost agitate, iar nopțile zbuciumul sufletesc a lăsat câte o amprentă de fiecare dată. Continuă lectura „Regrete? Astăzi nu mai am regrete.”

Premiul Liebster – sau o leapsa mai speciala

Acesta a fost cadoul meu  frumos al zilei de miercuri, cadou primit de la omul meu minunat pe nume Ramona Sandrina.

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei blogului care ţi-a dat premiul.

Te-am mentionat mai sus, asa ca aici imi raman multumirile. Oricum intentionam sa-ti multumesc si asta pentru ca simt nevoia sa o fac.
Iti multumesc pentru apreciere, pentru cuvintele tale frumos asezate, imbracate mereu ca de sarbatoare, pentru sinceritate, pentru bunatate, pentru prietenie. Multumesc pentru ca esti.

2. Scrie 11 lucruri despre tine, că dacă tot ne-am împrietenit prin intermediul blogului, trebuie să ne ştim mai bine, nu?

Am facut candva o lista cu lucruri care ma reprezinta, insa acum voi spune primele 11 lucruri care imi vin in minte despre… mine: Continuă lectura „Premiul Liebster – sau o leapsa mai speciala”

Timpul ca un joc de cărți

Aseară am auzit cea mai interesantă analogie… cărțile de joc și Timpul. Ciudat, nu?! Nici eu nu găseam nici o asemănare, dar iată explicația:
Un pachet de cărți are 52 de cărți de joc – acestea reprezintă cele 52 de săptămâni ale anului;
Cele două culori – roșu și negru – reprezintă binele și răul;
Cele patru simboluri – inimă neagră, inimă roșie, treflă și romb – cele 4 anotimpuri.

Astfel se împletesc binele și răul, pe parcursul a 4 anotimpuri, timp de 52 de săptămâni…

Interesant, nu-i așa? ツ

De ce i-ai fura unui copil copilăria?!

Nu pot înțelege de ce unii părinți își transformă copiii în păpuși sau în accesorii. Nu am aprobat și nici nu găsesc frumoasă o copilă machiată, coafată și plină de bijuterii la vârste fragede și foarte fragede. Să fie oare vorba de nevoia părinților de a ieși în evidență? Dar de ce să facă asta prin intermediul copiiilor lor? E o insultă și o batjocoră la adresa copilăriei, e o obligare a sufletului și a trupului de a se maturiza mai repede și o încălcare a legilor nescrise ale naturii, ale firii umane.
Frumusețea unui copil stă tocmai în simplitatea și în naturalețea lui.
De ce ar încerca tocmai părinții să le răpească asta? Continuă lectura „De ce i-ai fura unui copil copilăria?!”