Un drum al fericirii…

Uneori, un drum care șerpuiește printre sate precum pârâul printre munți, un soare primăvăratec, un câmp imens de iarbă verde proaspăt încolțită de-o parte și de alta și bineînțeles acea muzică pe care o trăiești din adâncul sufletului pare să fie cea mai bună rețetă pentru un strop de fericire.
Îmi place să conduc singură și îmi place să cânt atunci când conduc. Să ascult, să cânt, apoi iar să ascult, să cad pe gânduri, apoi iar să cânt… Continuă lectura „Un drum al fericirii…”

Oameni…

 

oameni pe care i-ai iubit, dar care nu te-au iubit;
oameni care te-au iubit, dar pe care n-ai putut să-i iubești;
oameni care au făcut să răsară soarele și oameni care au semănat furtuni,
oameni după care te-ai uitat lung atunci când ți-au întors spatele,
oameni cu care te-ai purtat copilărește și pe care i-ai pierdut,
oameni pe care nu-i mai vezi, nu-i mai ai, dar îi porți pretudindeni în suflet, Continuă lectura „Oameni…”

Dincolo…

 

Dincolo de ochii mari și curioși, de lacrimi și de zâmbete,
dincolo de dulceață și de răceală, de copilării,
dincolo de stări și de nestări, de cuvinte și de tăceri apăsătoare,
dincolo de iubire și de neiubire,
dincolo de dor, Continuă lectura „Dincolo…”

„Iluzii în ambalaje de carne”, de Gabriel Petru Băețan

În versurile lui Gabriel Petru Băețan am descoperit un om sensibil, sincer și extrem de talentat. Îmi place stilul lui curat, ordonat și metaforele superbe pe care le folosește. Vorbește atât de frumos despre iubire, despre Dumnezeu, vorbește frumos chiar și despre tristețe.

„Iluzii în ambalaje de carne” nu este doar un simplu volum de poezii ci este însuși sufletul autorului așternut în cuvinte alese, pregătit fiind pentru reprezentația la scenă deschisă în fața oamenilor. Continuă lectura „„Iluzii în ambalaje de carne”, de Gabriel Petru Băețan”

Sufletul meu e închis pentru renovare. Nu intrați și nu insistați!

Astăzi am tras obloanele peste sufletul meu și am hotărât să reorganizez tot ce am adunat aici cu sau fără voia mea. Vreau să curăț de pe podeaua sufletului resturile de prietenie rămase în urma oamenilor care s-au jucat de-a prietenia așa cum te joci de-a v-ați ascunselea. S-au strâns grămăjoare și parcă au început să degaje un miros neplăcut. Mi-am spus că este imperios necesar să dezinfectez și pereții de dezamăgire, de regrete, de durere. Continuă lectura „Sufletul meu e închis pentru renovare. Nu intrați și nu insistați!”

Câteva cuvinte…

Chiar dacă arunci smoală peste niște mărgăritare ele nu vor înceta să parfumeze locul în care se află….
Așa e și cu oamenii cărora le sunt aruncate cuvinte de ocară. Ei nu vor fi mai puțin frumoși sau mai puțini buni doar pentru că cineva va încerca să îi convingă pe ceilalți că sunt urâți și răi.
Păcat că sufletul acelor oameni care nu au loc de alți oameni sună totuși a gol oricât de plin de frumos ar încerca ei să-l înfățișeze altora. ツ

Iustina Ţalea

Viața lui Pi (Life of Pi)

Filmul de duminică: Viața lui Pi (Life of Pi) – un film despre oameni, animale și Dumnezeu.

Vă recomand acest film care povestește incredibila aventură a lui Pi, fiul adolescent al unui director de grădină zoologică, care după naufragiul unui transatlantic, pluteşte în derivă într-o barcă de salvare alături de o hienă, un urangutan, o zebră rănită şi un imens şi înfometat… tigru de Bengal. Continuă lectura „Viața lui Pi (Life of Pi)”

Fericire de primăvară

Cu mulți ani în urmă primăvara însemna genunchi juliți și obraji rumeni, aspri de la soarele și vântul primăvăratec care se alergau acolo, pe obraji. Cu părul lipit de frunte alergam prin grădină și priveam cum florile și pomii prind viață sub ochii mei.
Eram un copil fericit. Mă scăldam în soare și pluteam atunci când alergam pentru că aveam sufletul atât de ușor. Continuă lectura „Fericire de primăvară”