MAI… aproape de vara!

În luna MAI nu uita să iei cu tine... iubirea, speranța, credința, prietenia, bunătatea, respectul, încrederea, pofta de viață, simțul umorului, iertarea, copilăria, voința și... ochelarii de soare! ツ Să…

Continue Reading MAI… aproape de vara!

Scrisoare

title641507669

Cândva, e posibil să fi avut impresia că mă cunoşti. Poate ai crezut că ştii cine sunt şi ce simt. Ba chiar la un moment dat te-ai crezut îndreptăţit să-mi spui că ce simt eu e prostesc şi nefiresc. În spatele unei bucurii afişate ai găsit laudă, iar atunci când poate eu mă agăţam de un fir de speranţă, tu ai văzut depresie şi pesimism. Ai căutat să mă răneşti aruncând cu vorbele după bunul plac. Nu ai ţinut cont că, sufletul meu, oricât de mult aleg să ţi-l dezvălui, va rămâne un mister pentru tine şi uneori, chiar şi pentru mine. Aşadar, te-ai grăbit. Mi-ai interpretat greşit gândurile, intenţiile, prietenia. (mai mult…)

Continue Reading Scrisoare

Călătorie inapoi

tumblr_ltrw9dYriY1qawgp4o1_1280_large

E greu să pleci şi uneori e chiar mai greu să rămâi. Dar cu siguranţă cel mai greu este să nu mai priveşti deloc înapoi.
E posibil să nu învăţăm niciodată să lăsăm totul în urmă. Ne impunem să facem asta, dar într-un moment de slăbiciune dăm fuga înapoi. Poate că teama de necunoscut, nesiguranţa ne împinge să facem cale întoarsă pe drumurile deja ştiute. Şi poate că uneori e bine să o facem. Să ne întoarcem acolo unde am lăsat părţi din noi. Uneori pentru a le recupera, alteori pentru a găsi răspunsuri la întrebări care ne consumă emoţional, pentru a accepta fapte şi pentru a ierta greşeli. Pentru a ne împăca propriul suflet. (mai mult…)

Continue Reading Călătorie inapoi

Iar dor

d7dca6dd1532b84972172fa5587bfa35

Ieri m-am trezit cu dor de mare. Am deschis ochii şi m-am văzut acolo. Pentru o fracţiune de secundă parcă i-am simţit mirosul sărat şi umezeala plăcută. Îmi doream să o privesc liniştită uitând de timp, de oameni, chiar şi de mine. Îmi doream să fiu doar eu şi ea, ascultându-i dorinţele, regretele, pierderile, iubirile.

Nu o să mai aştept până la vară ca să-mi văd marea. Dorul de ea mă seacă. E acelaşi dor ca cel de un om pe care-l iubeşti. Te consumă, nu-ţi dă pace. (mai mult…)

Continue Reading Iar dor

Un suflet uneori prea plin, alteori prea pustiu… de oameni

 42d9ee208238a9a82d7efefcb927dcb5

Oamenii pleacă adesea de lângă noi. Pleacă fizic sau emoțional. Se desprind uneori puțin câte puțin, alteori brutal, lăsându-ne sufletele dezgolite. Iar noi, privind cu jind în urma lor, suntem sfâșiați de durere, de dor, de neputință, de „ce-ar fi fost dacă”-uri, de orgolii peste care nu am putut sau nu am vrut să trecem, de speranțe, de „întoarce-te înapoi” și de „iartă-mă”. Și sufletul rămâne pustiu, singur, fără vlagă.
 Oamenii pleacă. (mai mult…)

Continue Reading Un suflet uneori prea plin, alteori prea pustiu… de oameni

Poate că…

missing_by_kailashjust08-d4ilips_large

Judecăm ce nu cunoaștem prea simplu, prea ușor, prea repede.
Poate că în spatele unei atitudini morocănoase celălalt are o problemă pe care nu o poate controla, rezolva.
Poate că dincolo de tăceri plictisitoare sunt gânduri care sufocă.
Poate că în spatele unor haine ponosite se află un suflet minunat, dar singur.
Poate că niște mâini neîngrijite și aspre sunt niște mâini muncite.
Poate că unele fericiri maschează răni adânci, încă sângerânde și oameni neuitați. (mai mult…)

Continue Reading Poate că…

Fetele din Shanghai, de Lisa See

V-am introdus acum ceva timp  în universul fascinant al autoarei Lisa See cu cărțile Floare de zăpadă și evantaiul secret, apoi cu Dragostea Florii de Bujor. Acum am lecturat cu inima plină de emoție cartea Fetele din Shanghai, un roman pe de-o parte plin de istorie, pe de altă parte plin de sensibilitate.
După ce am citit primele două romane ale autoarei, preferatul meu era cel de-al doilea. Acum, după ce l-am citit și pe al treilea nu știu cum să-mi exprim încântarea și părerea de rău că l-am terminat de citit. (mai mult…)

Continue Reading Fetele din Shanghai, de Lisa See

Prea scurtă…

Viața e prea scurtă ca să aștepți prea mult timp un gest de tandrețe, o îmbrățișare, o mângâiere,
prea scurtă ca tu însuți să nu le oferi atunci când simți să o faci,
prea scurtă ca să taci și prea scurtă ca să spui ceva ce mai apoi regreți,
prea scurtă ca să nu citești, să nu dansezi, să nu trăiești din plin,
prea scurtă că să nu-ți cumperi lucrul ăla pe care ți-l dorești din tot sufletul, (mai mult…)

Continue Reading Prea scurtă…

La o cafea…

Oare de ce se întâlnesc oamenii la o cafea ca să mai vorbească dacă ei nu vorbesc deloc, fiind preocupați doar de telefon, pe care nu îl lasă din mână?
Astăzi am ieșit cu prietenele mele la o cafea, iar lângă masa noastră s-au așezat două fete. Habar n-am de ce s-or fi întâlnit dat fiind faptul că nu au vorbit absolut deloc, fiecare butonând la propriul telefon. (mai mult…)

Continue Reading La o cafea…

Arsă de vie, Suad

 

„Așa era în satul acela, domnea legea bărbaților. Fetele și femeile erau, cu siguranță, bătute zilnic și în celelalte case. Le auzeam țipând, deci era normal să fie bătute, rase pe cap și prinse de o bară în grajd. Nu exista un alt mod de a trăi.”

Așa statateau lucrurile în satul lui Suad, din Cisiordania. Un loc unde a fi femeie era un blestem din naștere, paradoxal, având în vedere că doar femeia poate da naștere copiilor, respectiv băieților atât de doriți în acele locuri. Femeia avea o valoare mai mică decât un animal atât în ochii părinților ei, cât și în cei ai soțului său. Era o slugă și atât. O cantitate neglijabilă de care se putea lipsi oricând. (mai mult…)

Continue Reading Arsă de vie, Suad