Singurătate dorită

large (1)

„Singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.” …spunea Seneca

Ajungi să fii condamnat atunci când sufletul tău simte nevoia de singurătate. Obosit fiind, sufletul simte nevoia să fie singur. Tu simți nevoia să petreci ceva timp cu tine, cu gândurile tale. Simți o nevoie acută, fizică și sufletească, de tăcere. De liniște. De ecoul propriilor gânduri. Pentru că oricât de mult ai iubi oamenii și prezența lor, uneori vrei să te ai doar pe tine. Dar ei nu vor înțelege asta. Se vor supăra, se vor simți neglijați, uitați. Nu vor înțelege nevoia ta de liniște și o vor interpreta și analiza la infinit. Te vor întreba mereu „De ce?”. Sau vor spune că ești egoist. (mai mult…)

Continue Reading Singurătate dorită

O lună cu timp!

large (1)

Am râs. Am avut zile bune , în care am râs cu poftă și în care m-am bucurat de viață.
Am plâns. Au fost și zile în care toate problemele și slăbiciunile mele m-au copleșit.
Am uitat. Am uitat să mă opresc din agitația zilnică pentru a acorda atenție unor lucruri mici, dar importante.
M-am simțit uitată. De oameni de care mi-e dor.
M-am bucurat de mare, de liniște, de revederi. (mai mult…)

Continue Reading O lună cu timp!

Dor de parfum de liliac…

large

Mă gândeam azi de dimineață că primăvara asta nu am mirosit nici un liliac și nici de bujori, florile mele preferate, nu m-am bucurat atât cât aș fi vrut. Am fost atât de prinsă cu ce trebuie să fac în fiecare zi a săptămânii încât am uitat de mărunțișurile care îmi aduc bucurie.

(mai mult…)

Continue Reading Dor de parfum de liliac…

The Great Gatsby (Marele Gatsby)

large (13)

Dacă a meritat așteptarea?
Da, cu siguranță a meritat-o!

Decoruri, vestimentație, prestație actoricească, replici, acțiune, coloană sonoră. Mi-a plăcut totul la Marele Gatsby.
Și-acum încep să analizez cu ce am rămas după vizionarea lui… noi, oamenii, ne încăpățânăm până la pierzanie că putem reînvia trecutul și că putem relua totul exact de acolo de unde s-a creat o ruptură. Apoi trebuie să îndurăm multă amărăciune și multă dezamăgire ca să acceptăm că trecutul e ca un foc stins, pe care dacă îl ațâțăm prea tare riscăm să ne distrugem pe noi înșine și tot ce am clădit. (mai mult…)

Continue Reading The Great Gatsby (Marele Gatsby)

Mă apasă timpul

3d7293eef05d9cd631032e0934c02613

„”Mai târziu” devenea „prea târziu”…” – O. Paler

… pentru că amânam, pentru că aveam falsa impresie că voi avea timp să le fac pe toate şi că mâine sau luna viitoare voi face cu siguranţă acel lucru pentru care n-am timp astăzi.
Credeam că „te iubesc” va suna la fel de bine şi mâine sau că îmi trebuie timp că să-mi înfrâng orgoliul şi să spun „Iartă-mă!”. Aveam certitudini. Că prietenii vor fi mereu aceeaşi şi că mâine va veni cu siguranţă. Încă mai cred asta şi încă mai am prostul obicei de a amâna. Încă mai cred că am tot timpul din lume pentru a-mi revedea prieteni vechi sau pentru a-mi recunoaşte toate greşelile. Încă mai cred că timpul mi-e prieten şi că voi putea face anumite lucruri când vreau eu, cu gândul că „am eu timp să fac şi asta…”. (mai mult…)

Continue Reading Mă apasă timpul

Din ciclul „Aşa trebuie, aşa e mai bine”…

dd65d1f7203b7b7db97faefaaf02ca04

Probabil că mulţi vor spune că sunt demodată, înapoiată şi inadaptată epocii moderne.
Nu ştiu ce părere aveţi voi despre des întâlnita „căsătorie de probă”, sau, mai pe româneşte – mutatul împreună înainte de a deveni totul oficial, cu acte în regulă, însă eu nu o văd ca pe ceva bun sau nu neapărat bun cât benefic. Nu văd ce îmi poate aduce în plus. Mai am voie să mă răzgândesc după ce am spus „Da” dacă el nu va pune capacul de la toaletă la loc? Sau dacă îşi va arunca şosetele sub pat şi nu la coşul de rufe murdare?
Glumesc. Şi totuşi, îmi susţin ideea. Cum că oricum lucrul ăsta nu reprezintă o garanţie. Şi nici o portiţă de scăpare în cazul în care nu poţi să dormi din cauza că sforăie sau că lasă prea multă dezordine în urmă. (mai mult…)

Continue Reading Din ciclul „Aşa trebuie, aşa e mai bine”…

Haos de gânduri

04e28b731b34dd5613e41a76839d0eb0

Am construit și s-a dărâmat. Dar am adunat resturile rămase din sufletul meu și le-am pus mereu la loc. Și continui să o fac.
Am visat și s-a năruit. Nu știu cum le-am pierdut, dar s-au pierdut. Visele.
Am crezut în doi, în noi. Apoi am învățat să cred doar în mine și în Dumnezeu.
Am dăruit, dar am știut și să primesc.
Am disprețuit. Apoi am învățat să iert.  (mai mult…)

Continue Reading Haos de gânduri

Poate că nu vor fi întotdeauna cele greșite…

large

Cum e bine și cum e rău? Ce să spui, când să spui și cum să spui? Ce să gândești? Ce să simți?  Asta cu siguranță vor avea impresia că știu mai bine decât tine, ceilalți.
Alegerile tale vor deveni cel mai probabil teme de dezbatere în cercul tău de cunoștințe și nu numai.

Oare de ce avem impresia că știm mai bine decât celălalt ce e de făcut cu viața lui? Ce și pe cine trebuie să aleagă? De ce suntem convinși că dreptatea e întotdeauna la noi?   (mai mult…)

Continue Reading Poate că nu vor fi întotdeauna cele greșite…