Omul în vârstă, omul învăţat

batran_2121_10

Un bărbat în vârstă de 92 de ani , bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineaţa a pornit spre azil. Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, s-a stins din viaţă şi din acest motiv, bărbatul a simţit nevoia să părăsească locuinţa.
Stă în foaierul azilului aşteptând, zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: ”camera dumneavoastră este pregătită”!
În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura de pe pat, ce are în cameră.|
– “Îmi place foarte mult”,  spune el şi e încântat ca un copil de 8 ani care acum urmează să primească prima lui camera separată de părinţi.
-”Stimate domn, încă nici nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi”, am răspuns eu.
– “Nu are nimic dacă nu am văzut-o încă”, spune el. (mai mult…)

Continue Reading Omul în vârstă, omul învăţat

Gânduri târzii

897a30ed0aba8f5e1fa3de5b29547aa9

Iată că se încheie o altă lună. Nu am simțit-o când a fugit. A trecut îngrijorător de repede. Nu-mi amintesc dacă zilele în care am zâmbit au fost mai numeroase decât cele în care am stat încruntată sau am plâns. Oricum nu mai are nici o importanță. Îmi doresc cu ardoarea unui copil să pot lăsa în urma mea tot ce m-a făcut să simt că am irosit ziua stând supărată, să iert ce m-a mâhnit și să mă străduiesc să fac din orice zi „cea mai frumoasă zi”. (mai mult…)

Continue Reading Gânduri târzii

Optimism vs. Pesimism

Optimism-vs-Pessimism-1024x701-w4ub75

Cum stabilești dacă un om este pesimist sau optimist? În funcție de ce criterii? De dispoziția lui dintr-o zi în care i-au mers toate prost? De clipele alea în care e atât de fericit că aproape începe să zboare? Hm… care o fi treaba cu aceste două etichete odioase pe care toată lumea se grăbește să ți le atribuie?
„Ești un pesimist!” – va spune el, optimistul, cel care azi s-a trezit bine dispus, iar pe tine te-a auzit spunând că viața-i mai amară ca pelinul uneori și că ești dezamăgit și abătut pentru că x persoană din viața ta te-a rănit într-un fel sau altul. În fruntea ta stă de-acum lipită eticheta pe care scrie cu litere de-o șchioapă, cu dezgust „Pesimist”.
„Optimistule!” – va spune cu jumătate de gură el, pesimistul, cel căruia ieri i s-au înecat corăbiile, iar astăzi sunt la fel de scufundate ca în ziua precedentă. (mai mult…)

Continue Reading Optimism vs. Pesimism

Câţi ani împlineşte sufletul tău?

woman-of-substance.jpg!Blog
Conştientizaţi că singura dată în viaţă când ne place să îmbătrânim este în copilărie?
La mai puţin de 10 ani, suntem aşa de încântaţi de asta, încât gândim şi în fracţiuni de an.
“Câţi ani ai?”
“Am patru ani şi jumătate!”
Nu vei spune niciodată că ai 36 ani…şi jumătate.
Da, dar ai patru ani şi jumătate…
Asta e diferenţa!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri.
Sari de bunăvoie la numărul următor sau chiar puţin mai departe. (mai mult…)

Continue Reading Câţi ani împlineşte sufletul tău?

Azi m-ai iubit…

72a5012e29e9607277e4ec10861ba1f6

Te-alung. Simt nevoia să stau singură și să plâng. Pentru câteva momente vreau să mă închid în mine cu lacătul și s-arunc cheia. Sunt copleșită de lume, de mine, de tot. Și nu vreau să-ți vorbesc, vreau decât să tac și să plâng. Dar tu ești încăpățânat și nu mă lași. Mă iei cu forța în brațe și nu vrei să-mi dai drumul. Mă simt sufocată și parcă îmi vine să plâng mai tare. Țip la tine și te-alung din nou. Și reușesc să te îndepărtez. Și mă simt tot mai pustie și plânsul mi-e parcă și mai amar. Și plâng cu suspine și cu foc care mă mistuie îngropându-mi fața în covorul moale. (mai mult…)

Continue Reading Azi m-ai iubit…

Habar n-am ce

large (119)

Vom zâmbi, vom iubi, vom trăi.
Vom privi cu prietenie in jur, către oameni.
Vom fi prieteni, copii, suflete pereche.
Vom cânta și vom dansa de bucurie și poate uneori ne vom culege lacrimi din colțul ochilor din cauza vreunei noi dezamăgiri. Apoi le vom șterge cu hotărâre și vom zâmbi din nou. (mai mult…)

Continue Reading Habar n-am ce

„Pe altarul dragostei îmi jertfesc egoismul, dar nu şi demnitatea.” – Victor Rechiţian

large

Pleacă din locul în care iubirea se înghesuie doar în sufletul tău. Iubirea ta nu va ajunge niciodată pentru amândoi oricât de mare ar fi ea.
Pleacă din viața celui care îți oferă doar locul doi. De ce te-ai mulțumi cu premiul de consolare când poți ocupa cel mai important loc în viața altcuiva?!
Fugi departe de omul care simte nevoia să te verifice ca să te creadă pe cuvânt. Mai devreme sau mai târziu vei simți că tot aerul din jurul tău s-a împuținat. Te vei simți îngrădit și vei dori cu disperare o gură mare de aer proaspăt.  (mai mult…)

Continue Reading „Pe altarul dragostei îmi jertfesc egoismul, dar nu şi demnitatea.” – Victor Rechiţian

Amintiri din copilărie II

8386794384_2316face37_z

M-am întors pentru câteva momente în urmă cu 15 ani. În iulie, vara anului 1998. Aveam 10 ani și atunci, în acea vară, am mers pentru prima oară la mare. Cu mama. Doar noi două. Drumul cu trenul mi s-a părut (și încă mi se pare) interminabil. Aveam o dorință nebună de a vedea marea. Mi se părea ceva incredibil. Simțeam o chemare. Am avut-o în suflet dintotdeauna. Acum știu asta.  (mai mult…)

Continue Reading Amintiri din copilărie II

… despre Luni cel neobosit

b4ea27aab29f5910a5a222d9440a5988

Mi-aș dori ca această duminică să aibă o soră geamănă care să dea fuga în calendar să-i țină locul lui „Luni” care a intrat în concediu. Sau așa vreau eu să cred, că și Luni și-ar dori din când în când un concediu. Că s-a săturat ca oamenii să-l marginalizeze și că a luat hotărârea de a pleca undeva, pentru a-și regăsi și el liniștea. Pentru că noi, oamenii, căutăm în fiecare zi de sâmbătă sau de duminică liniștea. După ce am alergat prin calendar o săptămână întreagă avem nevoie de acele două zile în care să facem ce ne place sau să nu facem nimic dacă așa simțim nevoia. (mai mult…)

Continue Reading … despre Luni cel neobosit

Confesiuni V

large

Abia atunci când am lăsat în urmă oamenii care săpau gropi de amar în sufletul meu am experimentat sentimentul de libertate. Deși rănită și îndurerată m-am simțit liberă.
Abia atunci când mi-a încolțit în suflet sămânța urii, mi-am dat seama că atunci când iubesc dezvălui cea mai frumoasă parte a ființei mele. Așa că am început să iert ca să pot iubi din nou.
Abia atunci când oamenii au început să speculeze, având impresia că mă cunosc, mi-am dat seama cât de puțin știu ei despre mine cu toate că eu le dezvălui atât de mult din sufletul meu.
Abia atunci când m-am simțit pierdută m-am dezmorțit. Am alergat cu disperare către mine, cerându-i ajutorul unui Dumnezeu pe care îl uitasem. (mai mult…)

Continue Reading Confesiuni V