Momente în viață (III)

ffd15cabda6f147b9276c2a5fe86bd14

Vor fi momente în viața mea, a ta, când…

vom face de două ori aceeași greșeală chiar dacă aveam impresia că ne-am învățat lecția și-atunci ne vom simți naivi, slabi, ridicoli;
ne vom împiedica în lanțul amintirilor și vom descoperi că unele cicatrici sunt de fapt încă răni și vom simți iarăși acea durere pe care o credeam uitată;
vom plânge fără un motiv bine întemeiat și ne vom simți măcinați pe dinăuntru fără să știm de ce;
vom lega noi prietenii încercând cu disperarea unui dependent să regăsim gustul prieteniei de demult, din copilărie și ne vom simți mai goi atunci când căutarea se va dovedi zadarnică;
vom iubi, uneori din ce în ce mai mult, alteori mai puțin, dar niciodată la fel chiar dacă în clipele de prăbușire sufletească ne-am promis că ne-am ferecat toate sentimentele într-un colț uitat și întunecat de suflet; (mai mult…)

Continue Reading Momente în viață (III)

Vindecă-mă de prea multă încredere!

52f6782103f1acc9cc7f22a22cd7e2bd

Te rog, nu-mi ignora neputința.
Vindecă-mă de oameni, de încredere.
Nu mai vreau să cred. Nu mai pot să cred.
M-au mințit. M-au trădat. M-au rănit.
Și eu continui să-i cred. Să-i iubesc. Să le dăruiesc. Să mă dăruiesc lor cu sufletul întreg.
Nu mai vreau să-i cred.   (mai mult…)

Continue Reading Vindecă-mă de prea multă încredere!

De la Dolhasca pe Calea Victoriei, de Maria Capelos – Alexandru Arșinel

alexandru-arsinel-de-la-dolhasca-pe-calea-victoriei_1_fullsize

Dintotdeauna am avut o slăbiciune pentru romanele de tip jurnal, pentru memorii, căci, curioasă din fire, îmi place să aflu poveștile oamenilor, să învăț ceva din ele. Astfel că revin cu o nouă recomandare: cartea despre viața lui Alexandru Arșinel din copilărie până în prezent. A fost o lectură interesantă, binevenită, o poveste care mi-a confirmat că drumul de jos până sus e de cele mai multe ori lung și anevoios și că nu se poate ajunge acolo decât muncind, sacrificând, învățând, continuând să faci ceea ce-ți place. (mai mult…)

Continue Reading De la Dolhasca pe Calea Victoriei, de Maria Capelos – Alexandru Arșinel

Cele două cuvinte

taxi-alb– Te iubesc!
– Și eu.
– Și tu ce?
– Și eu te… iubesc.

Acele două cuvinte. Pe unii dintre noi îi fac atât de fericiți, pe alții îi stânjenesc. Unii le spun cu ușurință, iar alții le ocolesc cât pot de mult până ajung din nou să se ciocnească de ele. Unii le spun târziu, atunci când simt cu adevărat, alții le folosesc cu prea mare ușurință, aruncând în stânga și în dreapta cu „Te iubesc-uri” neînsemnate. Unii le spun des până devin o rutină, iar alții nu o spun deloc, lăsând sufletul celuilalt pârjolit de dorința de a le auzi. (mai mult…)

Continue Reading Cele două cuvinte

Manuscrisul găsit la Accra, de Paulo Coelho

Manuscrisul gasit la Accra 560
„Manuscrisul găsit la Accra nu este o carte care să se citească pe nerăsuflate. Paginile trebuie parcurse pe îndelete, iar cartea – păstrată mereu aproape, căci îi va dezvălui de fiecare dată celui ce o deschide un nou înţeles.” – Epoca

Sunt cărţi, ca cea de faţă, care schimbă ceva în viziunea ta, în modul de a privi şi de a simţi lucrurile, oamenii, viaţa. Te motivează, te încurajează să visezi, să speri, să acţionezi, să trăieşti, să mărturiseşti, să ierţi, să iubeşti, să (te) înţelegi.
Am descoperit universul lui Coelho în urmă cu mulţi ani şi cu toate că lectura cărţilor sale mi se părea adeseori greoaie i-am citit cu sufletul deschis fiecare carte. Şi astfel i-am creat un loc în sufletul meu acestui om, căci fiecare scriere a lui îmi deschide noi orizonturi sau îmi răscoleşte sentimente uitate. (mai mult…)

Continue Reading Manuscrisul găsit la Accra, de Paulo Coelho

Despre… noi toți

large

Vine un moment în viața fiecărui om în care realitatea îl lovește dur în moalele capului, iar durerea radiază adânc, până în măruntaie. Sunt acele momente critice în care fie îți înveți lecția pe loc, fie alegi calea minciunii de sine. Pentru că, să recunoaștem, cu toții am făcut-o la un moment. Ne-am mințit pe noi înșine până am ajuns să ne credem că de fapt, realitatea nu e chiar ceea ce pare.
Dar ea, realitatea, are un mod cel puțin ciudat de a arunca lumină peste întunericul în care ne scăldăm câteodată. Și de fiecare dată suntem prea șocați pentru a reacționa imediat, furioși pe cei care ne-au tulburat liniștea și chiar pe noi înșine. Ne simțim pedepsiți pe nedrept. Asimilăm cu greu adevărul ca pe o mâncare atât de neplăcută la gust pe care nu ne facem niciodată curajul să o înghițim, ci ne dorim cu tot dinadinsul să o scuipam și să uităm că am gustat-o vreodată. (mai mult…)

Continue Reading Despre… noi toți

Scrisoare pentru mama

 large

Dragă mamă,

Îți scriu pentru că altfel nu știu dacă aș avea curaj să-ți spun toate astea. Poate că trebuia să o fac cu mult timp în urmă. Habar n-am de ce am ales momentul ăsta.  Iartă-mă. Pentru toate acele momente în care ți-am înșelat așteptările și pentru dățile în care te-am dezamăgit. Pentru momentele în care am trecut peste cuvântul tău și pentru că te-am mințit. Mi-ai oferit întotdeauna prietenia ta, însă eu mi-am pus de fiecare dată încrederea în alți oameni. Mi-a fost rușine, mami. Mi-a fost rușine să recunosc că aveai dreptate. Că eu am greșit și că tu ai avut dreptate. Și oamenii m-au dezamăgit,  m-au trădat. Și am venit înapoi în brațele tale calde ca să-mi bandajez sufletul. Pentru că doar la tine am găsit mereu cel mai eficient medicament. (mai mult…)

Continue Reading Scrisoare pentru mama

Vă mulțumesc!

large

Astăzi simt nevoia să vă împărtășesc din nou câteva gânduri. Vă sunt extrem de recunoscătoare pentru că vă (re)găsesc aici în fiecare zi. Poate că nu v-am mulțumit și nu v-am spus cât de mult înseamnă toate astea pentru mine atât de des pe cât ați fi meritat. Așadar, vă mulțumesc, prieteni. În ciuda tuturor comentariilor lipsite de suflet și de esență pe care le-am primit de-a lungul celor aproape 3 ani, sunt recunoscătoare pentru bucuria pe care o simt în fiecare zi citindu-vă comentariile, mesajele.   (mai mult…)

Continue Reading Vă mulțumesc!

Povestea oricui

d5e89e534fb9d4ad4f4f34a5b5bfc7ec

Cum se face că urâtul, grotescul ajunge să șteargă tot ce a însemnat frumos între doi oameni? Cum se face că după ce aceștia decid că nu mai au nimic de împărțit totul se transformă adeseori într-un circ ieftin, la care poate asista oricine?!
Refuz să accept că iubirea, prietenia, încrederea, respectul se transformă peste noapte în răzbunare, dispreț, ură. Cum e posibil? Niște sentimente frumoase nu pot degenera în ceva atât de urât. E dureros. E nedrept. (mai mult…)

Continue Reading Povestea oricui

„Într-o bună zi…”

large (107)

Când plângi în suflet. Acesta este momentul în care ce te apasă e invizibil pentru ceilalți, în care aparent ești bine, dar lumea pare că se prăbușește în jurul tău, în care durerea e surdă și mută și oarbă și în care pieptul ți-e de plumb.
Când plângi în suflet nimeni nu știe, nimeni nu vede, nimeni nu crede. Nimeni nu ascultă.  Parcă nici ție nu ți-e clar ce te frământă mai exact și de ce ți-e teamă. Tot ce s-a strâns în tine pare să te copleșească. Dar tu continui să-i zâmbești lumii, să-ți duci la îndeplinire sarcinile zilnice, să ascunzi temerile și să înăbuși gândurile care creează haos înăuntrul tău. Nici nu mai știi dacă azi ești bine sau a devenit o obișnuință să-ți cari povara sufletească. (mai mult…)

Continue Reading „Într-o bună zi…”