Un an mai bun!

large (9)

Gata, ai scris cele 365 de file care ți-au fost dăruite în urmă cu un an. Acum oprește-te. Oprește-te o clipă și bucură-te că ai reușit să le scrii, că ai fost puternic și ajuns până aici, până în momentul în care închizi acest album și îl pui în cutia ta cu amintiri. Urmează să-l deschizi cu emoție pe următorul. Nu te grăbi. Așterne-ți cu grijă pe prima filă noile țeluri pentru anul care se deschide lung și curat în față ta. Anul acesta trebuie să fie unul mai bun! Continuă lectura „Un an mai bun!”

Capitol închis

large (2)

2013 a fost un an copleșitor. M-am simțit deseori împovărată, cu sufletul extrem de obosit și de îmbătrânit. Nu pot spune cu exactitate, dar pot să pun totuși un pariu că anul acesta a fost printre cei mai dificili, mai ales din punct de vedere emoțional.
Cred că pe alocuri mi-am pierdut cumpătul, speranța, încrederea în oameni, în bunătatea și în buna lor credință. M-am pierdut chiar și pe mine și uneori am uitat să trăiesc. Am supraviețuit, m-am târât într-un mod patetic de la o zi la alta, crezând cu naivitate că nopțile vor face miracole și că îmi vor reda ce am pierdut în timpul zilei din neatenție sau din ignoranță.

2013 a fost un an al lacrimilor. De despărțire, de dezamăgire, de nimic. Al lacrimilor care vin din adâncul unui suflet prea plin. Al acelor lacrimi cărora nu le găsești o explicație credibilă, dar care au totuși cel mai întemeiat motiv și a celor pe care le plângi într-o singurătate vindecătoare. Continuă lectura „Capitol închis”

Lipsă

large

În zilele importante din viața noastră lipsa oamenilor care contează, a celor care fac diferența, a celor pe care îi iubim se simte mai mult ca niciodată. E golul acela nevăzut, dar palpabil. E sentimentul acela de incomplet, de singur, de neîmplinit.
Fiecare om e important și te poate face să te simți extraordinar, dar niciunul nu se va potrivi în locul celui care nu este lângă tine atunci, atunci când ar trebui să fie. Continuă lectura „Lipsă”

Un gând de Crăciun

ecda0323a69add04e972968244e4d1c5

Crăciunul să vă găsească în liniște.
Să aveți inimile deschise către bun și frumos, să vă simțiți liberi, fericiți și împliniți.
Să iubiți și să fiți iubiți.
Să dăruiți. Să primiți.
Să sperați iarăși dacă v-ați pierdut speranța. Să credeți.
Să fiți împăcați cu voi și cu oamenii pe care i-ați lăsat în urmă.
Să vă fie dor, căci asta înseamnă că vă pasă.
Să vă bucurați de prezența familiei și să simțiți că nu există un alt loc mai plăcut pe pământ.

Crăciun binecuvântat!
Crăciun cu bucurii și cu copilării!
Crăciun fericit tuturor!

Crăciun fără mama

86ba2cc7b2d8700dbc227b61ce698adf

Anul acesta m-am pregătit din timp cu decoratul casei, în așteptarea Crăciunului, dorindu-mi cu disperare să intru în atmosfera magică a acestei sărbători cât mai devreme. Mi-am făcut chiar 2 brăduți artificiali și azi mi-a cumpărat tata și pe-al treilea, natural. Un brăduț frumos și cu miros. Ca să simt că miroase a Crăciun. Am cumpărat câteva cadouri, așteptând cu nerăbdare să văd bucuria din ochii celor care le primesc. M-am pregătit din timp ca să simt magia, bucuria. Dar nu o simt.
Anul acesta mama nu a putut să ajungă acasă de sărbători. Sunt primele sărbători fără ea. Și parcă nu pot simți spiritul Crăciunului. În casă miroase bine, dar în suflet nu miroase decât a lipsă. Lipsa ei. Continuă lectura „Crăciun fără mama”

„Fetele fericite sunt cele mai frumoase.”

4d631b351e630ada38623a784576136f

Fă o femeie fericită și o să vezi o femeie extrem de frumoasă!

Pentru că îi râde sufletul, iar inima îi arde ca soarele.
Pentru că ochii îi devin stele, iar brațele ei devin cel mai frumos loc din lume.
Pentru că vorbele îi sunt miere, iar aerul din jurul ei are un miros deosebit.

Din aceste motive femeile fericite sunt cele mai frumoase.
Așadar, tu, cel căruia ea i-a încredințat inima riscând să și-o piardă, fă-o fericită. Nu fii una dintre lacrimile ei de tristețe, ci fii una de bucurie. Nu o compara niciodată cu o altă femeie; amintește-ți ce te-a făcut să o iubești așa cum este ea. Lasă-i demnitatea intactă și nu o jigni. Niciodată nu o jigni. Continuă lectura „„Fetele fericite sunt cele mai frumoase.””

Se numea Sarah, de Tatiana de Rosnay

1090

„Nu este ușor să scoți la lumină trecutul. Există surprize neplăcute. Adevărul e mai greu de suportat decât ignoranța.” 

Sunt cărți pe care atunci când te apuci să le citești nu ai idee că te vor marca, că vor lăsa o urmă în sufletul tău. Cartea de față, Se numea Sarah, prezintă o pagină din istoria Franței, mai precis razia de la Vel’d’Hiv, ce s-a petrecut pe 16 și 17 iulie 1942. Atunci, în vreme de război, la ordinul naziștilor, poliția franceză a arestat nu mai puțin de 13000 de evrei, pe care i-a dus într-un velodrom sau în lagărul de la Drancy, locuri de unde ulterior au fost încărcați în vagoane și duși la Auschwitz pentru gazare. Deși ordinul inițial fusese să fie arestați evreii cu vârste cuprinse între 16 și 50 de ani, poliția franceză, într-un exces de zel și de putere a arestat și copii foarte mici, pe care i-a despărțit într-un mod inuman de mamele lor. Continuă lectura „Se numea Sarah, de Tatiana de Rosnay”

și totuși…

eb0ba86cedf1cfbbfd31cb8df976fcd4

Nu mărturisești nimănui și totuși…
totuși acel „nu-mi pasă” pe care l-ai spus mai devreme te mănâncă de viu pe interior și simți că ai adunat toate furtunile lumii înăuntrul tău;
totuși ziua pe care ai început-o bine s-a sfârșit incredibil de prost și da, parcă te irită la culme încurajările de genul „lasă, mâine o să fie bine, viața e frumoasă!”.

Totuși azi nu ți-ai fi dorit decât să te fi făcut mic, mic, atât de mic încât să poți ignora cu ușurință tot ce te-a dărâmat sufletește…

Nu e timp pentru „doar atât se poate”

e576a965104415fe03304767befa80c6

Nu știu cum să încep. A trecut deja o jumătate de oră de când încerc să-mi adun gândurile ca să încep cumva. Și mă uit țintă la monitor fără să pot scrie 3 vorbe. La naiba cu introducerea, o să trec direct la subiect!

M-am dezobișnuit să mă mulțumesc cu prea puțin. Au fost câteva dăți în viața mea în care am acceptat firimituri doar ca să zic că am primit altceva în afară de nimic. Și nu mi-a fost bine. Am plecat înfrântă și înciudată pe mine însămi că nu am fost suficient de matură și de puternică încât să cer ceea ce consider eu că merit. Continuă lectura „Nu e timp pentru „doar atât se poate””

3 rânduri

8a1ec6f18cf5bdd156348c4237c4f921

Dacă încerci cumva să mă înțelegi sau să-mi înțelegi reacțiile ori sentimentele, e clar că ai pornit pe un drum greșit. Eu sunt pe drumul ăsta de 25 de ani și habar n-am ce-i cu mine uneori. Încă mai ai timp să o iei la fugă, tu poți. Aș fugi și eu, dar… hm, sunt cam blocată aici, pe drumul ăsta, înțelegi?

Iustina Ţalea