Ce urmează după punct?

1794800_817627191614387_5544302798543076089_n

Un nou capitol? O continuare? O virgulă și apoi iar un punct? O paranteză?
Ce se întâmplă în povestea noastră atunci când punem punct și începem de la capăt cu alineat, când întoarcem pagina sau când sărim un paragraf pentru că ni se pare prea puțin interesant? (mai mult…)

Continue Reading Ce urmează după punct?

Azi, 26

 

1901679_814855358558237_8714013022248889531_n

A devenit oarecum o tradiție pentru mine să scriu câteva rânduri în fiecare an, în ziua de 14 octombrie. Aceeași zi, ani diferiți, emoții diferite. Trec anii peste mine, peste noi. Și în fiecare zi a anului care înlocuiește o cifră eu mă simt altfel.

Astăzi, îmi simt sufletul ușor. Mă simt împăcată cu mine și cu oamenii din jur și am certitudinea că nisipul care a curs lin în clepsidra timpului de un an încoace nu s-a scurs în zadar. A avut sens. A fost trăit, plâns, râs și iubit. A fost un an plin, cu emoții de tot felul, iar azi, mă simt grozav. (mai mult…)

Continue Reading Azi, 26

…despre momentele care nu se află pe nici o listă

 

10294420_813904991986607_5664078705163675371_n

De cele mai multe ori, cele mai reușite momente din viața noastră nu se află pe nici o listă.
Sunt întâmplările care se petrec spontan, pe care nu le planifici amănunțit cu nu știu cât timp înainte și care te fac fericit pe tine, într-o clipă oarecare pe care o furi timpului, pe furiș.

Aproape nici un eveniment pe care l-am plănuit vreme îndelungată, până la cele mai mici detalii, nu s-a ridicat vreodată la înălțimea așteptărilor mele. Lucrurile nu au mers așa cum le-am gândit eu și așa cum îmi doream să se petreacă. În schimb, mi-am creat amintiri de neuitat cu momentele pe care le-am trăit așa cum au venit, fără să încerc să le schimb cumva cursul. (mai mult…)

Continue Reading …despre momentele care nu se află pe nici o listă

Sunt fericită. Pur și simplu.

 

1926664_810457795664660_8561603605852392732_n

Sunt fericită.
Pentru că azi e toamnă, iar tu ești lângă mine și pentru că furtunile s-au potolit.
Sunt fericită pentru că m-am decoperit mai puternică decât știam în fața pierderii, pentru că mi-am dat seama că voi găsi întotdeauna în mine forța de a o lua de la capăt ori de câte ori este nevoie și că mă voi putea întoarce oricând înapoi, pentru a reclădi ceva ce s-a dărâmat.
Sunt fericită pentru că de fiecare dată când m-am pierdut pe mine însămi, m-am redescoperit în feluri în care nu mă vedeam înainte. (mai mult…)

Continue Reading Sunt fericită. Pur și simplu.

Pentru noi începuturi, pentru noi amintiri!

 

10593204_810429795667460_5924640926470096734_n

De câte ori este nevoie să te prăbușești și să cazi în genunchi pe aleile propriei tale vieți?
De câte ori este nevoie să înveți ceva ce altfel nu ai învăța.

Dacă am învățat ceva în ultima vreme, obligată de împrejurări, e adevărat, este faptul că sentimentul de posesiune este unul fals, efemer. Nimeni nu e cu adevărat stăpân pe lucruri, decât pe propriile sale sentimente și uneori, nici măcar pe ele.
Dacă ai ajuns undeva sus, de unde poți privi mulțimea și peisajul, nu este niciodată doar meritul tău, iar dacă astăzi ești acolo sus, în vârf, mâine cineva îți poate da brânci de la spate și te duci rostogol până jos, înapoi de unde ai început să urci. În acel moment nu ai decât două variante: să rămâi acolo, jos sau să te ridici și începi din nou să urci același munte, chiar dacă te simți obosit și înfrânt, știind cât de grea a fost urcarea prima oară. (mai mult…)

Continue Reading Pentru noi începuturi, pentru noi amintiri!