Sunt fericită. Pur și simplu.

 

1926664_810457795664660_8561603605852392732_n

Sunt fericită.
Pentru că azi e toamnă, iar tu ești lângă mine și pentru că furtunile s-au potolit.
Sunt fericită pentru că m-am decoperit mai puternică decât știam în fața pierderii, pentru că mi-am dat seama că voi găsi întotdeauna în mine forța de a o lua de la capăt ori de câte ori este nevoie și că mă voi putea întoarce oricând înapoi, pentru a reclădi ceva ce s-a dărâmat.
Sunt fericită pentru că de fiecare dată când m-am pierdut pe mine însămi, m-am redescoperit în feluri în care nu mă vedeam înainte. Continuă lectura „Sunt fericită. Pur și simplu.”

Pentru noi începuturi, pentru noi amintiri!

 

10593204_810429795667460_5924640926470096734_n

De câte ori este nevoie să te prăbușești și să cazi în genunchi pe aleile propriei tale vieți?
De câte ori este nevoie să înveți ceva ce altfel nu ai învăța.

Dacă am învățat ceva în ultima vreme, obligată de împrejurări, e adevărat, este faptul că sentimentul de posesiune este unul fals, efemer. Nimeni nu e cu adevărat stăpân pe lucruri, decât pe propriile sale sentimente și uneori, nici măcar pe ele.
Dacă ai ajuns undeva sus, de unde poți privi mulțimea și peisajul, nu este niciodată doar meritul tău, iar dacă astăzi ești acolo sus, în vârf, mâine cineva îți poate da brânci de la spate și te duci rostogol până jos, înapoi de unde ai început să urci. În acel moment nu ai decât două variante: să rămâi acolo, jos sau să te ridici și începi din nou să urci același munte, chiar dacă te simți obosit și înfrânt, știind cât de grea a fost urcarea prima oară. Continuă lectura „Pentru noi începuturi, pentru noi amintiri!”

Siguranță

 

large (1)

Siguranță. Iată un lucru pe care noi credem că îl avem, dar pe care în realitate nu îl avem. Siguranța că ești iubit, protejat, că oamenii nu te vor lovi fizic sau sufletește, că ești la adăpost de trădări, intrigi și comploturi.
Atunci când te simți pierdut, atunci când simți că ți-a fost luată o bucată din tine fără să fii întrebat sau avertizat în vreun fel, îți dai seama, într-un mod ciudat, că sunt cuvinte cărora nu le-ai dat glas sau sentimente pe care le-ai închis într-o criptă, în suflet, sperând să fie uitate cu timpul. Continuă lectura „Siguranță”

Nu-i timp de rămas bun, de Linwood Barclay

nu-i-timp-de-ramas-bun-650x1000

Atunci când am ales acest roman de pe raftul bibliotecii m-a atras titlul. Apoi, am citit descrierea:

„Cynthia Bigge, o adolescentă dificilă, se trezeşte mahmură după o noapte de petrecere şi nu-şi mai găseşte familia – tatăl, mama şi fratele ei Todd au dispărut fără a lăsa nici o urmă, nici un indiciu, nici măcar un bilet de rămas-bun. După douăzeci şi cinci de ani, dispariţia familiei Bigge rămâne acelaşi mister de nepătruns. Cynthia angajează un detectiv particular, apelează la o emisiune de televiziune gen reality-show, cu speranţa că, undeva, cineva ar putea şti totuşi ceva. Demersurile ei declanşează o avalanşă de semne care spun unul şi acelaşi lucru: dacă scormoneşti trecutul, rişti să afli sau să paţeşti ceva ce nu-ţi doreai.” Continuă lectura „Nu-i timp de rămas bun, de Linwood Barclay”

De suflet

large

Sufletul nu cunoaște amânarea. Sufletul îți cere acum, simte acum, plânge acum, râde acum. El nu amână tristețile pentru mai târziu și nici nu ține în loc zâmbetele.
Sufletului îi e dor și nu-i trece de dor. El plânge chiar și după ce ochii rămân fără lacrimi, iar uneori, se simte singur chiar dacă, de fapt, tu nu ești singur.

Sufletului îi este străină amânarea. El cere ce-i al lui și se tânguie după ce-i lipsește. Pentru el nu există mâine. Continuă lectura „De suflet”

4

DSC_7956_1

4 ani plini de momente, de stări, de trăiri.
4 ani plini de zâmbete fericite, de lacrimi de tristețe, de melancolii și de nostalgii, de copilării.
4 ani plini de prieteni, de străini, de apropieri și de despărțiri.
4 ani de oameni frumoși.  Continuă lectura „4”

Eu sunt fericită toamna.

large (1)

N-aș putea enumera niciodată toate motivele pentru care TOAMNA înseamnă pentru mine fericire.
E ceva în aerul ei, în zilele mohorâte și ploioase, în soarele cu dinți. E ceva fermecat în dansul frunzelor care cad, în culorile perfecte cu care îmbracă toată natura și în goliciunea copacilor din noiembrie.

Eu sunt fericită toamna.

De toamnă

cdfc89631fd46948533bf588d2a38577

Pe tot parcursul vieții noastre ne împiedicăm și cădem. Apoi, ne ridicăm și continuăm drumul sau schimbăm direcția, schimbăm locuri, chipuri și suflete. Ne întâlnim unii pe alții, pe drumurile pe care ne poartă propriile suflete și ne schimbăm reciproc, într-un mod iremediabil, viețile. Ne iubim, ne rănim, ne urâm, ne iertăm, ne uităm. Ne completăm.