Cărți, de Crăciun
Cum anul trecut nu am mai apucat să fac un brăduț din cărți, azi m-am pus pe treabă! :D
Continue Reading
Cărți, de Crăciun
Confidentul, de Hélène Grémillon
Nu înțeleg de ce astfel de cărți, premiate, recunoscute la nivel internațional nu sunt totuși suficient de promovate la noi și aduse în atenția publicului consumator de literatură bună!
Oricum, pentru mine romanele ale căror povești pornesc de la o scrisoare au un farmec aparte și iată că nici acesta nu face excepție. (mai mult…)
Continue Reading
Confidentul, de Hélène Grémillon
Decoraţiuni de Crăciun
Şi anul trecut tot în jurul acestei date am împodobit brăduţul şi am decorat casa în spiritul sărbătorilor. Sunt o mare iubitoare de decoraţiuni şi de tot ce înseamnă Crăciun, sărbătoare şi îmi place să-mi fac singură o parte din ele.
De lucurile frumoase trebuie să te bucuri cât mai mult timp posibil, deci pentru mine e exclus să aştept Ajunul ca să mă bucur de toate astea! 🙂 (mai mult…)
Continue Reading
Decoraţiuni de Crăciun
Timp. Fiecare cu timpul lui.
Trece timpul. Oh, dar cum trece timpul! Parcă nu mai sunt omul de ieri, de săptămâna trecută, de acum 5 ani. Nici în oglindă, nici în suflet. Timpul mi-a erodat şi chipul şi sufletul, aşa cum apa modelează piatra după ciocniri repetate. Tot ce am simţit, ce am trăit, ce m-a bucurat şi ce m-a durut şi-a pus amprenta pe care omul care sunt astăzi şi o va face în continuare cu omul care voi fi peste ani. (mai mult…)
Continue Reading
Timp. Fiecare cu timpul lui.
Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee
În ultima vreme am citit diverse cărți, dar niciuna dintre ele nu mi-a atras atenția suficient de mult încât să vorbesc despre ea și să o recomand și altora. De curând, mi-a picat în mână romanul „Cel care mă așteaptă”, roman de care știam de ceva vreme, dar pe care nu reușisem încă să îl citesc. Deci, iată-mă impresionată și marcată de poveste suficient de mult încât să simt nevoia să povestesc despre el și să îl recomand cu căldură. (mai mult…)
Continue Reading
Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee
Să prețuim viața!
În fața marilor tragedii, adevăratelor tragedii, ne dăm seama, cu spaimă, cât suntem de mărunți, de neputincioși.
Atunci când aceste tragedii li se întâmplă altor oameni, iar noi asistăm înspăimântați de pe margine la prăbușirea lumii cuiva, realizăm ce înseamnă, de fapt, viața. Un fir de ață! Chiar așa este. În fața morții suntem cu adevărat uimiți de cât de repede se poate rupe acest fir de ață, cum un „pe curând” sau „ne vedem mâine” spus în grabă, se transformă într-o secundă în „adio”. (mai mult…)
Continue Reading
Să prețuim viața!
Timp, încotro mergi?!
Ce repede trece timpul! Sau, cum spunea Ibrăileanu… noi trecem prin timp! Aiuriți, nemulțumiți, uneori și fericiți, dar întotdeauna grăbiți!
De ce astăzi e altfel decât în alți ani? Pentru că în ultimul an, în viața mea au apărut multe schimbări. Prioritățile mele s-au schimbat, oamenii din jurul meu s-au schimbat și ei. (mai mult…)
Continue Reading
Timp, încotro mergi?!
De’ale sufletului…
Îmi place să cred că nu sunt omul care renunță ușor, dar cred, de asemenea că nu sunt nici omul care se lasă călcat în picioare fără riposteze.
Nu mi-a plăcut niciodată să mă cert, pentru că iubesc armonia. Zgomotul, agitația, reproșurile, țipetele mă deranjează și mă obosesc. Mă determină să mă distanțez cu sufletul de oamenii care le provoacă.
Spunea cineva, cândva, „Opriți planeta, vreau să cobor!”. Nu-mi amintesc contextul, dar îmi amintesc că îmi revine în minte deseori sintagma. Pentru că de prea multe ori, oamenii, agitația zilnică și stresul mă dezechilibrează. Mă doare lumea în care trăim, mă dor oamenii care te ajută să te ridici, doar ca mai apoi să-ți reteze aripile. (mai mult…)
Continue Reading
De’ale sufletului…
Gânduri de seară…
„Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos și de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare până la lacrimi.” – spunea Oana Pellea în minunatul său Jurnal.
Iar acesta este un dor de care nu te vindeci. Dorul de frumos și de bun, dorul de oameni frumoși și buni, de liniște. (mai mult…)
Continue Reading
Gânduri de seară…
What about me…
Absența mea de pe pagină și de pe blog este datorată schimbărilor care se petrec în viața mea. Eu mă schimb cu fiecare lună care trece, iar acum încep să devin din ce în ce mai conștientă de ceea ce mi se întâmplă.
În urmă cu 5 luni stările mele ciudate de emotivitate aveau să aibă altă cauză. Fără să fi plănuit sau să mă fi așteptat, în interiorul meu un punctuleț începuse deja să prindă viață. (mai mult…)
Continue Reading
What about me…