Iubirea in forma prieteniei e cea mai roditoare.
O prietenie sincera, e ceva de care nu ne putem lipsi. Nici unul dintre noi. Oricat de bogati sau de saraci am fi. 

Simt, îmi pasă, mă doare.

Sunt femeie, dar mai presus de toate sunt OM!
Sunt un om căruia îi pasă, pe care îl doare, care simte!
Sunt un om căruia îi pasă de durerea celor din jur, de lacrimile celor care nu pot mai mult, de neputința altora în față vieții.
Sunt un om pe care îl doare să fie mereu luat în vizor și pus la zid, pe care îl doare invidia și superioritatea celor cu care intră în contact.
Sunt un om care simte, care poate iubi, ierta, mulțumi, aprecia.
Cu toate astea, cu greu pot trece peste indiferența, nepăsarea sau răutatea celorlați.
Nu pot fi indiferentă. Pentru că sunt OM, și simt, și îmi pasă, și mă doare…

Iustina T. ©

Cum poti face dintr-o zi normala una mai frumoasa:


★ poarta ceva ce iti place si in care te simti bine
★ bea ceaiul preferat
★ spune „te rog” si „multumesc”
★ spune-i persoanei iubite „Te iubesc!”
★ priveste rasaritul sau apusul ( pe care dintre ele il apuci )
★ poarta parfumul preferat
★ zambeste ( mult )
★ citeste o carte
★ priveste un film bun
★ ureaza-le si altora o zi buna!

Am simțit că sunt iubită printr-o îmbrățișare!
Am fost îmbrățișată atât de strâns de un bărbat care mă iubea, încât pentru câteva secunde am rămas fără aer… și am simțit atunci, din îmbrățișarea aia, că mă iubea… am simțit cum genunchii îi tremurau și inima era gata să îi sară din piept… și am înțeles!
Am înțeles că nu e nevoie de cuvinte mari sau nu e nevoie de nici un cuvânt ca să faci pe cineva să înțeleagă cât de mult îl iubești!

I. T. ©

Copilarie


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copilaria e un cadou al vietii pe care il irosim inainte de vreme, pe care il dorim cu adevarat abia dupa ce nu mai ramane nici macar ambalajul… e un univers pe care il pierdem prea repede, dureros de repede! Si avem in fata doar o viata de adulti plini de griji si de probleme existentiale!








`ヅ


Nu, nu am sa mai am zambete false… am sa am decat zambete din toata inima, pe tot chipul!
Pentru ca ele ma fac frumoasa!
Pentru ca zambind din toata inima ma simt bine, ma simt puternica, ma simt eu!

Privesc inainte si nu mi-e teama;


Au fost momente cand imi doream sa ma intorc si sa reiau anumite episoade din trecut pe care le credeam neterminate… uneori, chiar am incercat, iar rezultatul a fost mai prost decat cel dinainte! Si acum stiu ca nu mai are rost sa traiesti in trecut, sa te intrebi mereu „ce-ar fi fost daca?”. Nu. E bine sa ne bucuram de fiecare zi care ne este daruita si sa privim cu optimism ziua urmatoare!
Iar cand privesti spre ziua care vine alaturi de cineva pe care il iubesti, cu siguranta nu iti va fi teama! ✿ ~

Un pahar de lapte…

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-și plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet și dupa aceea întrebă:
-Cât vă datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Și el răspunse: vă mulțumesc din suflet…!

Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcuta. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… După o lungă luptă, ea învinse boala…! Era în sfârșit sănătoasă…!

Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenții atât de complicate…
În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte”
Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și  fericită îl binecuvanta pe doctor pentru că-i salvase viața…

Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…

Nu există întâmplarea… există o invizibilă mână a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat…

(Semnat) Dr. Howard Kelly