Pot

Știți de câte ori în viața mea l-am ținut strâns în brațe pe „Nu pot„? De câte ori am fost convinsă că nu sunt capabilă să trec peste un episod anume, peste un sentiment sau peste un gol? Și-apoi, cumva, am putut? Viața m-a dus de fiecare dată la limitele acelea pe care eu eram sigură că le am și mi-a arătat că pot să le depășesc. Au fost lecții importante pentru mine, iar cea mai recentă a fost provocarea de a fi pentru a doua oară mamă. (mai mult…)

Continue Reading Pot

Mi-e dor…de mine. Îmi lipsesc.

Să fii mamă cu normă întreagă înseamnă să te pui pe pauză pe tine, omul, femeia, pentru următorii doi ani (în cel mai fericit caz). Când o aveam pe Eva mică și era vorba doar de ea și atât scriam, practic în necunoștință de cauză, că nu ai voie să te lași pe tânjală. Că trebuie să rămâi femeie, să îți aloci o bucățică de timp pentru tine. Susțin în continuare asta. Oarecum și parțial. Dar mi-am dat seama că depinde de prea multe variabile posibilitatea de a face asta și că judecăm prea ușor alte mame care „arată ca naiba”. (mai mult…)

Continue Reading Mi-e dor…de mine. Îmi lipsesc.

Despre colicii care strică bucuria și alungă liniștea

Îmi propusesem să scriu despre perioada asta dificilă din viața celor mai puțin norocoși părinți după ce se încheia și la noi, dar regăsesc frecvent întrebarea „Ce să-i dau pentru colici?” și știu că eu la rându-mi am căutat disperată articole sau postări despre tratamente și sfaturi pentru ei. Încă nu am scăpat complet deși am trecut de perioada critică, dar suntem pe drumul cel bun, așa că am prins curaj să scriu despre experiența noastră. (mai mult…)

Continue Reading Despre colicii care strică bucuria și alungă liniștea

Despre ziua când „Niciodată” devine „Azi”

Cea mai mare greșeală pe care o facem noi, ca părinți, este să ne raportăm reușitele sau eșecurile copiiilor noștri la cele ale altor copii. Recunosc, și eu am făcut-o de multe ori. Inclusiv, pe mine ca părinte m-am comparat cu alți părinți, lucru care este la fel de greșit și deloc constructiv. Da, există cu siguranță părinți „mai buni”, copii „mai cuminți”. Dar trebuie să ne amintim că nu există reguli universal valabile, că ce funcționează pentru unii nu funcționează pentru alții, că ei oricum sunt foarte schimbători de la o etapă la alta și că ceea ce e bun sau eficient în prezent nu prezintă o garanție a viitorului. (mai mult…)

Continue Reading Despre ziua când „Niciodată” devine „Azi”

Despre greul din spatele frumosului

A trecut multă vreme de când nu am mai scris pe blog altceva în afară de recenzii la cărți. Câți să fie…2, 3 ani? Dar iată că a sosit momentul în care îmi fac curaj să scriu din nou. Sau poate mai mult decât curaj e o nevoie de a elibera gândurile și de a le da glas. (mai mult…)

Continue Reading Despre greul din spatele frumosului

Părinţi vs ne-părinţi

parenting-classes-300X300

Vine o vreme când după ce intri în rândul părinţilor apar modificări în cercul de cunoştinţe. Tu nu mai faci parte din tabăra celor care pot face ce vor cu timpul lor liber, iar cei care au rămas de cealaltă parte a baricadei nu prea mai pot fi pe aceeasi lungime de undă cu tine. Nu e o regulă universal valabilă, dar am constatat că se aplică destul de des. (mai mult…)

Continue Reading Părinţi vs ne-părinţi

Primul an din viaţa bebeluşului

dsc_9619

Ehei, iată că a trecut primul an. Greu, uşor, a trecut, aşa că m-am gândit să-l marchez cum se cuvine şi anume, făcând o retrospectivă a ceea ce a funcţionat sau nu în cazul nostru.

Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să dau de un articol de genul acesta, cu toate la un loc, în urmă cu mai bine de un an. Poate mi-ar fi fost mai uşor, însă sper ca acesta să le fie util viitoarelor mămici care îmi urmăresc blogul. (mai mult…)

Continue Reading Primul an din viaţa bebeluşului

Alăptarea = hrănirea bebelusului cu iubire

img_20161209_193207503

Sunt obosită. Extrem de obosită şi cu nervii întinşi la maximum. Prima erupţie dentară se transformă încet încet într-un coşmar. Dar nu despre asta e vorba de fapt. Ci despre minunea şi binecuvântarea pe care o reprezintă alăptatul în timpul acestui proces lent, dureros şi extenuant atât pentru noi, ca părinţi, cât şi pentru micuţii noştri.

Cu fiecare etapă pe care o parcurgem îmi dau seama cât de important este atât laptele matern, cât şi actul în sine. Laptele matern înseamnă iubire, siguranţă, protecţie. Nimic nu pare să liniştească copilul mai bine şi mai repede decât sânul mamei, drept dovadă stă faptul că oricât de mari suntem,dacă ne cuibărim la sânul mamei ne simţim în siguranţă şi ne încărcăm rapid bateriile. (mai mult…)

Continue Reading Alăptarea = hrănirea bebelusului cu iubire

Nu există mame perfecte. Şi nici copii perfecţi.

dsc_5079

De ce copilul tău nu e ca alţi copii?! Eu recunosc că am făcut păcatul să-mi adresez întrebarea asta, retorică de altfel.

Fiecare fiinţă umană e unică, încă din pântecul mamei care-o aduce pe lume. Numai că noi ne ghidăm cumva după tot felul de stereotipuri şi tipare. Şi avem aşteptări. Prea multe aşteptări. Să fie cuminte, să doarmă cât trebuie, să mănânce tot din farfurie şi lista poate continua la nesfârşit. Aşa că atunci când ghemotocul pare să aibă personalitatea lui deja, îţi dai seama că de fapt nu există reguli universal valabile şi aplicabile, că totul e doar statistică inutilă şi că trebuie să te ghidezi după nevoile şi felul de a fi al copilului tău, fără a privi peste gard la alte mame şi fără a tânji după un copil „mai cuminte”. (mai mult…)

Continue Reading Nu există mame perfecte. Şi nici copii perfecţi.

Sunt mamă, dar sunt și femeie. Sunt femeie, dar sunt și mamă.

14479804_1301534976544904_8508974970088978693_n

 

Femeia, după ce devine mamă, uită pentru o vreme că mai e și…femeie. Își pune pe planul doi sau nici măcar pe ăla ritualurile ei de înfrumusețare, iar oglinda îi devine pentru o vreme un inamic tăcut, care pare să o sfideze de cele mai multe ori.
Corpul femeii în timpul sarcinii suferă modificări majore și însemnate. Da, e minunat ce se întâmplă cu el și e și mai minunat ce rezultă după aceea, însă nu toate femeile sunt la fel de norocoase ca să revină rapid la silueta de dinainte. Inițial ești prea obosită și prea ocupată ca să-ți mai pese, dar vine un moment când te vezi cu adevărat. Te privești cu ochi duri, goală, în oglindă și parcă nu-ți mai place deloc ce vezi. Nu te mai simți atât de atrăgătoare, nu îți mai regăsești senzualitatea și îți privești goliciunea ca pe ceva neplăcut, nu te mai simți…femeie. Ajungi să cazi dintr-o extremă în alta până te accepți și te privești din nou cu încredere. (mai mult…)

Continue Reading Sunt mamă, dar sunt și femeie. Sunt femeie, dar sunt și mamă.