Plouă și mi-e dor!

Plouă… stau tăcută in pat și ascult ploaia. Și ascultând-o, o rog.
O rog să îmi spele toate durerile, toate temerile, toate lacrimile, toate neîncrederile, toate nesiguranțele.
O rog să spele durerile din sufletele oamenilor.
O rog să spele temerile și grijile, să spele nepăsarea și neîncrederea, invidia și trădarea.
O rog să spele tristețea de pe chipurile oamenilor care-i împiedică să zâmbescă, să iubească.
O rog ca în urmă ei să lase un curcubeu frumos, o rază de speranță, o mângâiere.

Dar ploaia nu poate face toate astea. Poate e vorba doar speranța mea că după ploaie, vine soarele, că după furtunile ce se dau în suflet, apare curcubeul.
Poate e vorba doar despre credința mea că oamenii pot deveni mai calzi, mai buni, mai politicoși, mai atenți.

Plouă și mi-e dor de oameni fericiți. Mi-e dor de chipuri blânde și inimi calde. Mi-e dor de zile însorite, fără griji. Mi-e dor… de o schimbare în bine!

Iustina T. ©

7 răspunsuri la „Plouă și mi-e dor!”

  1. Iustina, esti un sufet sensibil care atinge suflete sensibile. Curcubeul exista, zambeste zilnic si vei fi ,, incoronata” de aureola acestuia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *