Rămâi așa cum ești, dar mergi înainte, de Kristina Kuzmic

„Kristina Kuzmic (originară din Croația, în prezent locuiește în California cu soțul ei și cu cei trei copii), botezată pe internet ,,mama adevărului„, a devenit celebră după ce clipurile ei despre parenting s-au viralizat, ajungând la milioane de vizualizări fiecare. Kristina vorbește sincer și cu mult umor despre toate lucrurile complicate, dureroase sau enervante din viața de părinte, iar noi ne simțim parcă mai puțin singuri în toată aventura asta complicată a creșterii copiilor fară s-o luăm razna. Bestseller în SUA, cartea Kristinei este la fel ca ea: te face râzi imediat ce țiai șters lacrimile de duioșie, îți curaj, te ține în brațe, te invită nu te mai iei atât de mult în serios și ți faci viața așa cum simți o meriți, dar, dincolo de orice, vezi partea bună în toate. E o carte sinceră, cu multe dezvăluiri personale, multe idei de conectare cu copiii (și cu soacra), o carte scrisă de o femeie extraordinară, care te face te simți și tu la fel.”

Știți în ce mod face diferența o căciulă și o pereche groasă de mănuși într-o zi geroasă? Uite cam așa e cartea asta. Îți ține de cald, dacă înțelegi ce vreau să zic.

Cum? Nu știi cine e Kristina Kuzmic? Nu-i bai. E timp. Dă-i o șansă. Bucură-te de cunoștință. Pentru că în afară de buclele alea perfecte ale ei (pentru care sunt din cale afară de invidioasă și pe care le privesc mereu cu jind 😂), Kristina e o femeie adorabil de imperfectă și vorbește cu un umor delicios despre subiecte importante și de actualitate din viața fiecăruia dintre noi.

Ceea ce am apreciat foarte mult la ea încă de la primul video a fost sinceritatea și autocritica. Eu am descoperit-o prin 2017 sau 2018, când Eva începuse deja să-mi facă zile fripte. Mi-am zis imediat „Uite în sfârșit pe cineva care vorbește despre zilele de rahat din viața de părinte! Cu umor și degajare!”. M-a cucerit îndată și de atunci o tot urmăresc, iar vestea cărții m-a bucurat mult. În carte o regăsim pe aceeași Kristina amuzantă și de treabă, doar că aici își pune sufletul pe tavă. Vorbește despre anii grei de după divorț, când locuia într-o cameră cu cei doi copii mici și dormea pe podea, lângă copiii care dormeau pe o saltea. Povestește despre depresia cu care s-a luptat în acea perioadă, despre cum a ajuns din Croația tulburată de război în America, despre verile petrecute la bunica din Serbia, de la care a învățat să gătească plus multe alte lecții de viață după care se ghidează și acum.

În cartea ei, Kristina nu te învață cum să fii părintele perfect sau cum să ai viața perfectă. E departe de așa ceva. De fapt, Kristina nu vrea să te învețe nimic anume, dar te învață totul. Îți vorbește deschis despre viața și despre familia ei, despre hopurile pe care le-a trecut, despre lucrurile în care crede și pe care încearcă să le aplice (nu-i iese nici ei de fiecare dată, stați liniștiți!). Cartea ei transmite mult optimism. Și îți oferă o singură certitudine – că nu ești singur în aventura asta numită viață. Că nu trebuie să te simți singur.

Chiar crezi că ești singurul părinte care i-a trântit copilului o pizza congelata la cină pentru că în ziua aia totul a mers ca dracu și numai chef de gătit nu aveai? Nu. Dar nu trebuie să te simți vinovat sau ca un ratat din cauza asta.
Despre asta e vorba în cartea Kristinei. Despre apartenență, despre empatie, despre cum să te simți bine cu tine și cu alegerile tale, despre cum să-ți păstrezi optimismul și despre cum îți poți schimba perspectiva de a privi lucrurile nasoale chiar atunci când ți se întâmplă.

Și, referitor la asta, îmi doresc să preiau un exercițiu pe care Kristina îl practică frecvent împreună cu familia ei și care mi se pare extraordinar. În zilele alea când nimic nu merge cum ar trebui, la finalul zilei, în continuarea întâmplării negative să adăugăm „Mda, dar…”.
De exemplu: „Of, aproape că am rămas fără benzină și n-am deloc chef acum să opresc la o benzinărie. Mda, dar…am mașină!”. Sau „Am pierdut meciul de fotbal și sunt foarte supărat din cauza asta. Mda, dar…îmi iubesc echipa și antrenorul și mă bucur că jucăm iar săptămâna viitoare.”
Exemplele sunt din carte, dar ați prins ideea, nu? Acum spuneți că nu începeți să priviți lucrurile cu mai multă îngăduință – față de voi înșivă și față de cei din jur. Noi alegem cum privim și cum ne raportăm la ceea ce ne mâhnește și tot în noi stă puterea de a găsi binele în rău, speranța în întuneric.

E lesne de înțeles cât de mult mi-a plăcut cartea și cu câtă căldură o recomand. Merită un locșor în fiecare bibliotecă și în fiecare inimă. Pentru că, știți ce e atât de frumos la cărticica asta? La orice pagină ai deschide-o, găsești ceva folositor. Eu personal cred că o voi păstra aproape, în sensul că nu o voi pune în bibliotecă. Ori de câte ori voi simți că dau rateuri o s-o deschid și o să-mi revin. Asta face cartea asta. De asta merită să o ai.

Fii tu. Bucură-te că ești. Nu te lua prea mult în serios. Nu-i lua nici pe alții prea mult în serios. Găsește binele. Fii bun. Nu-ti mai face atâtea griji. Găsește calea de mijloc. Fii autentic. Nu-ți pierde simțul umorului. Trăiește, târăște-te, trăiește. Iubește viața. Și pâinea. Sau mâncarea bună, în orice caz. Oamenii fericiți sunt fericiți pentru că la finalul unei zile de rahat se gândesc la „Mda, dar…” si-atunci știu că mai au încă lucruri frumoase de care să se bucure.

Vă rog, opriți-ma acum! Aș putea să continui la nesfârșit vorbind despre cartea asta. Dar gata, stop! Serios!

Rămâi așa cum ești, dar mergi mai departe a apărut la editura Univers și face parte din colecția  Educație cu blândețe. O găsiți pe Libris.ro

Rating Goodreads – 5/5✨
Iustina Dinulescu

Fragmente:

„Fiecare om pe care l-am cunoscut vreodată este imperfect. Fiecare părinte pe care l-am cunoscut vreodată se zbate. Cu toții simțim regrete; ne rănesc propriile eșecuri, ne împotmolim în propriile nesiguranțe. Când te afli în toiul celei mai rele perioade, bezna ți se pare veșnică. Dar nu este așa. Poți să găsești sens și valoare, comunicare și umor în propria ta viață chiar acum – în relația cu copiii, cu prietenii, cu partenerul de viață, cu tine însuți. Poți să nu te mai simți înfrânți și țintuit locului. Rămâi așa cum ești; rămâi pe poziție, ține cu dinții de viață și nu te dau bătut. Dar nu rămâne pe loc și nu fi pasiv; nu rămâne indiferent la toate lucrurile bune care se întâmplă în jurul tău, nici măcar când ți se pare că mai rău de atât nu se poate. Nu ai nevoie de un program de transformare ultimul răcnet în 27 de pași. Nu ai nevoie de ponturi de la mama aia care pare să le știe pe toate. (Nu-ți face griji, nu le știe pe toate. Nimeni nu le știe.) Nu e nevoie să îți dorești mai multe – mai mulți bani, mai multe lucruri sau mai multe răspunsuri. Nu e nevoie decât să te lași cunoscut cu adevărat. Exact așa cum ești. Plin de metehne și transpirat, sau perfect aranjat. Exact așa cum ești.
Indiferent cu ce te confrunți, eșecul nu trebuie să fie niciodată sfârșitul propoziției. După acel dezastru, poți să pui oricând o virgulă frumoasă și apăsată, să tragi adânc aer în piept și să mergi mai departe rămâi așa cum ești dar mergi înainte. Dă în continuare paginile poveștii tale până când ajungi la un capitol mai ușor și s-ar putea chiar să nimerești un loc mai bun decât la început. Cu niște prăjituri proaspete, neexpirate, de la Starbucks și cu destulă speranță cât să mai dai și altora.”

„Fericiți până la adânci bătrâneți înseamnă, de fapt, doar atât de fericiți pe cât efort suntem dispuși să investim, chiar și atunci când nu avem chef. Să nu ne mulțumim cu puțin este o alegere pe care trebuie să o facem zilnic, pentru tot restul vieții. Dacă ne căsătorim nu înseamnă că s-a încheiat căutarea iubirii; căutarea felului în care să iubești acea persoană abia acum începe.”

„Când suntem în ghearele disperării, ni se pare că e pentru totdeauna, nu-i așa? Dar unul, doi sau cinci ani grei nu înseamnă o viață grea. Înseamnă unul, doi sau cinci ani grei. Și să ajungi într-o situație mai bună este pe cât de simplu, pe atât de dificil: continuă să mergi înainte. Nu-ți mai face griji pentru ceea ce nu ești și începe să te concentrezi pe ceea ce ești. Nu-ți mai face griji pentru ceea ce nu ai și începe să te concentrezi pe ceea ce ai. Dacă te încăpățânezi să vezi doar partea negativă, o să rămâi împotmolit, și nu poți ajunge într-o situație mai bună dacă rămâi pe loc. Așa că în acele zile în care nu ai puterea să mai faci nici măcar un pas, cât de mic, târăște-te. Chiar dacă e incomod. Singura cale de ieșire e să mergi înainte. Fără să ocolești. Fără să mai aștepți. Doar să mergi înainte. Și vei ajunge acolo. Mai puternic și mai bun ca oricând.”

„Să fii părinte e o nebunie. Chiar și fără povara financiară sau depresie, să fii părinte e un circ. Înseamnă toate emoțiile extreme posibile îndesate într-o sticlă, agitate ca un cocktail tare și apoi băute până la ultima picătură de celulele noastre cerebrale. Rolul de părinte ne aduce fericire și tristețe, ne împlinește și ne stoarce de energie. Ne face să ne simțim ca niște supereroi preț de o clipă și ca niște oameni de nimic, o clipă mai târziu. Să fii părinte e complicat. Foarte, foarte complicat.”

Lasă un răspuns