E sâmbătă și… și nu vreau să îmi spui că mă iubești, nici cât, nici de ce.
Nu vreau să îți vorbesc și nu vreau să mă asculți.
Nu vreau să te văd și nu vreau să mă cuprinzi în brațe.
Nu vreau să mă alinți și nu vreau să mă săruți.
Nu vreau să îmi acorzi atenție.
Nu vreau să te mai străduiești să mă înțelegi. Sunt mai mult ca sigură că nu vei reuși. Nici măcar eu n-am făcut-o.
E sâmbătă și… și vreau să tac.
Vreau să privesc în tavan și să număr toate tâmpeniile posibile.
Vreau să iubesc în tăcere.
Vreau să mă învelesc bine în pătură și să mă am doar pe mine.
Vreau să fii convins că sâmbăta asta e doar o altă zi în care sunt o mofturoasă.
Vreau să știi că azi îmi lipsește drăgălașenia, bunăvoința și înțelegerea.
E sâmbătă și… și sunt greu de iubit și imposibil de înțeles.
* Dedicată unei bune prietene, extrem de mofturoasă în această zi de sâmbătă
© Iustina Ţalea
impresonant…parca a fost scrisa pt mine…pt ca din pacate, aceeasi stare stranie o am si eu…
Oare e din cauza asteniei de toamna? :)) Toata lumea din jur se simte asa..