Nu mărturisești nimănui și totuși…
totuși acel „nu-mi pasă” pe care l-ai spus mai devreme te mănâncă de viu pe interior și simți că ai adunat toate furtunile lumii înăuntrul tău;
totuși ziua pe care ai început-o bine s-a sfârșit incredibil de prost și da, parcă te irită la culme încurajările de genul „lasă, mâine o să fie bine, viața e frumoasă!”.
Totuși azi nu ți-ai fi dorit decât să te fi făcut mic, mic, atât de mic încât să poți ignora cu ușurință tot ce te-a dărâmat sufletește…
Foarte bine scris!
…
Da. Dar si miine e o zi. Micsorat, darimat sufleteste si fara nimic de pierdut, caci (aproape) totul a fost pierdut, se poate incepe reconstructia sufleteasca pe un teren nou, defrisat, miine totul va fi un nou inceput si asta e datator de speranta. E chiar minunat acest fapt. Cum minunata e si dificila asta de viata.
f bine spus NUME
…maine va fi ca ieri,un amalgam de furtuni interioare,ce cauta o raza de lumina pe cerul intunecat…