Îmi place să cred că aceasta nu este singura viață pe care o trăim, că respirațiile nu ne sunt numărate și că vom avea și alte șanse. De fapt, sper ca aceasta să nu fie singura viață pe care o trăim. Nu știu ce se întâmplă cu noi atunci când încetăm să mai existăm fizic, dar mi-aș dori să mai avem măcar o șansă. Nu vreau să cred că am putut fi doar o dată copii, că fiorii pe care i-am simțit atunci când ne-am îndrăgostit pentru prima oară vor rămâne undeva în trecut, fără șansa de a-i mai retrăi, agățându-ne disperați de acea amintire pentru tot restul vieții. Nu pot să cred că am avut o singură șansă de a fi niște adolescenți rebeli cu gusturi ciudate și de a face ceva-ul ăla pentru care acum e „prea târziu”. Trebuie să mai putem face toate astea! Să zâmbim în altă viață toate zâmbetele pe care nu le-am putut zâmbi în asta, să spunem data viitoare ce n-am îndrăznit să spunem de data aceasta.
Poate părea bizar ce spun, dar îmi doresc din toată inima ca viața aceasta să nu fie singura!
Iustina Ţalea
Se spune ca ceea ce-ti doresti di toata inima se implineste!
M-au trecut toti fiorii si aproape ca mi-au dat lacrimile!Felicitari pentru gandurile si cuvintele frumoase!