Curățenie de iarnă sau iarna prieteniei
Oare pentru cât timp au unii oameni impresia că ceilalți se vor mulțumi mereu cu scuzele lor? Cu resturile lor de atenție și de „prietenie”? Am început să nu mai cred în scuzele penibile și ipocrite ale unor oameni care totuși îndrăznesc să mă contrazică atunci când le spun că nu mai cred în prietenia noastră. Și am început să cred că de fapt, nu e vorba de lipsă de timp sau de memorie, ci este vorba de lipsă de interes. Atât de simplu.
În ciuda unui program încărcat, a unei zile proaste sau a unei nopți nedormite îmi găsesc mereu timp și chef pentru prieteni. Poate că nu am întotdeauna suficientă răbdare să-i ascult cu toată atenția, însă nevoia de a-i auzi, de a-i vedea, de a-i simți aproape este mult mai mare decât lipsa de timp sau de dispoziție. Drept pentru care aștept același lucru și din partea lor. (mai mult…)
În această perioadă a anului, infinitul văzduhului cerne deasupra oamenilor fulgi de zăpadă. Unii coboară grăbiți, așezându-se pe buzele oamenilor, fără a ști că se vor topi într-un sărut rece.
Iarna asta îmi doresc ca atmosfera din sânul familiei să îmi umple inima de pace, să mă încarce cu energie pozitivă și să reverse asupra mea multă iubire.
Iarnă. Alb. Fulgi de zăpadă. Desene pe geamuri aburite. Vin fiert. Miros de scorțișoară. Mere coapte. Pulovere groase. Căciulițe haioase. Focuri cu lemne. Miros de aer înghețat. Lumini de sărbători. Brazi împodobiți. Crăciun. Colinde. Natură pustiită de culori, îmbrăcată cu speranțele oamenilor. Prieteni. Cozonaci. Cadouri. Filme de Crăciun. Oameni de zăpadă. Mănuși groase. Nas roșu. Globuri colorate. Case primitoare.