Cum vedeam lucrurile înainte de a deveni mamă și cum le văd acum

13475058_1202333759798360_742357191329120084_o

Au trecut deja 6 luni de când am intrat în clubul mămicilor, dar simt că fac parte din el de încă atât timp. Mi-am schimbat mult viziunea în timpul ăsta și aș vrea să împărtășesc câteva gânduri viitoarelor mămici, actualelor burtici.

Dragele mele, nu vă fie teamă de natural! Acesta este lucrul care mă macină cel mai mult. Eu am exclus din start nașterea naturală din motive complet greșite, din lașitate, din comoditate, din toate la un loc. Cum s-ar spune din bătrâni…”Dă-mi Doamne mintea de pe urmă!”. Acum e tardiv pentru mine, dar vouă vă spun: dacă se poate, nu vă fie teamă! Acum aș alege să dau banii cheltuiți pe cezariană unei moașe autorizate care să mă ajute să nasc acasă la mine, să-mi țin îngerul în brațe imediat, să nu îl despart de mine brutal, să-l pun la piept în prima jumătate de oră și nu după 24 de ore, să plâng de durere 12 ore în loc de o săptămână! Mă chinuie gândul că am pierdut startul din viața micuței mele, că am privat-o de sânul meu în prima săptămână a vieții ei, că nu m-am informat temeinic, că nu am ascultat-o pe mama, că… Acum ar fi o alegere simplă, dar eu am ales deja și am făcut-o greșit. Iată că sunt alegeri care ne costă o viață și pe care nu le mai putem repara niciodată, în nici un fel. (mai mult…)

Continue Reading Cum vedeam lucrurile înainte de a deveni mamă și cum le văd acum

Fericirea, o stare de spirit

99e3fbeb0991c6982c7beaa5aa300bec

Cândva, de-a lungul drumului, am învățat să fiu fericită. Da, s-a întâmplat într-o zi oarecare, fără să-mi propun și fără să-mi dau seama îndată că sunt un om fericit.
Fericirea vine din mulțumire, iar mulțumirea vine din acceptarea și asumarea unor momente, stări, situații.
(mai mult…)

Continue Reading Fericirea, o stare de spirit

Un alt om

181a5472232b6dd6617a58f9ffa0b719

Astăzi recitesc ce scriam acum un an, doi, trei. Sau în urmă cu 4 ani, când am creat blogul. Şi ce străină îmi sunt! Cine eram eu atunci? Cine sunt eu acum? Un alt om. Acelaşi şi totuşi altul. Alte interese, alte preocupări, alt timp, parcă altă viaţă. Alte trăiri, alţi oameni în viaţa mea sau poate aceeaşi. Unii dintre ei s-au schimbat, la fel ca şi mine, alţii au rămas la fel. De unii m-am despărţit pentru totdeauna, pe alţii îi port încă în suflet deşi nu le-am mai vorbit de o vreme. (mai mult…)

Continue Reading Un alt om

EVA

10355002_1028224730568777_1682908472623226691_n

Ea este. Eva. O minune. Minunea mea.
Odată cu venirea ei pe lume am descoperit un nou sens al vieții mele. Până să îi văd pentru prima dată chipul credeam că știu ce înseamnă iubirea, dar momentul când i-am sărutat obrazul a fost momentul sublim în care inima mea a fost inundată de iubire pură, totală, veșnică. (mai mult…)

Continue Reading EVA

Timp. Fiecare cu timpul lui.

7362029f2ea452c8153781be4ea7b7a8

Trece timpul. Oh, dar cum trece timpul! Parcă nu mai sunt omul de ieri, de săptămâna trecută, de acum 5 ani. Nici în oglindă, nici în suflet. Timpul mi-a erodat şi chipul şi sufletul, aşa cum apa modelează piatra după ciocniri repetate. Tot ce am simţit, ce am trăit, ce m-a bucurat şi ce m-a durut şi-a pus amprenta pe care omul care sunt astăzi şi o va face în continuare cu omul care voi fi peste ani. (mai mult…)

Continue Reading Timp. Fiecare cu timpul lui.

De’ale sufletului…

7132dc0493f655e9f328279b0a89a124

Îmi place să cred că nu sunt omul care renunță ușor, dar cred, de asemenea că nu sunt nici omul care se lasă călcat în picioare fără riposteze.
Nu mi-a plăcut niciodată să mă cert, pentru că iubesc armonia. Zgomotul, agitația, reproșurile, țipetele mă deranjează și mă obosesc. Mă determină să mă distanțez cu sufletul de oamenii care le provoacă.

Spunea cineva, cândva, „Opriți planeta, vreau să cobor!”. Nu-mi amintesc contextul, dar îmi amintesc că îmi revine în minte deseori sintagma. Pentru că de prea multe ori, oamenii, agitația zilnică și stresul mă dezechilibrează. Mă doare lumea în care trăim, mă dor oamenii care te ajută să te ridici, doar ca mai apoi să-ți reteze aripile. (mai mult…)

Continue Reading De’ale sufletului…

Cine ești tu astăzi, străinule?

c539ab7c4ad9d85d918373c4e6749047

Sunt zile când ceea ce văd cei din jurul tău atunci când te privesc și ceea ce vezi tu atunci când îți privești reflexia în oglindă, sunt două persoane diferite. Cum așa? E inexplicabil, poate chiar o idioțenie. Te privești, dar nu ești tu. Te privești și nu te mai placi. Te privești și ți-e dor de tine. Te privești și vezi doar un chip obosit, tern și o expresie golită de orice sentiment. Te privești dorindu-ți să te recunoști. (mai mult…)

Continue Reading Cine ești tu astăzi, străinule?

Pauză binemeritată de nepăsare

6ed473e708de498873e477491abcc987
Oamenii care mă dezamăgesc constant creează distanțe între sufletul meu și sufletul lor, distanțe pe care nici măcar nu vreau să le mai parcurg. M-au obosit cumplit încercările de a rămâne aproape de oamenii care intenționat sau nu m-au rănit, nu m-au apreciat ori mi-au tulburat liniștea interioară.
Nu mai sunt dispusă să irosesc nici măcar o lacrimă pentru oamenii care se pierd. Nu-mi mai îngădui să mă irosesc. (mai mult…)

Continue Reading Pauză binemeritată de nepăsare

Astenie de primăvară?!

234ecc743ea5f745eb24f11452ace85a

Încerc să citesc. Mi-am deschis o carte a cărei prefață se numește „Sfârșitul”. O răsfoiesc de trei ori ca să-i simț mirosul specific, care mă relaxează și îmi dă o stare de bine, apoi m-apuc să citesc. Mi-era dor să citesc o carte bună… dar, surpriză, nu mă pot concentra. Gândurile mele o iau razna, iar rândurile din fața mea se dizolvă și devin pulbere. Nici măcar gândurile nu se mai materializează în ceva, ceva de care să mă agăț și la care să reflectez. Nu știu dacă aveți habar despre ce vorbesc. E vorba despre acele gânduri apăsătoare, care vin toate deodată, de nicăieri, și care te dezorientează și te tulbură. (mai mult…)

Continue Reading Astenie de primăvară?!

Monolog VI

 

67fc21c4c184d4c73b29a1612dc8841a

Mă simt…obosită. Și mă simt confuză. Parcă lucrurile care credeam eu că mă definesc și-au pierdut complet semnificația. Aveam sentimentul că trăiesc într-un echilibru și că mi-am găsit calea, însă astăzi, acum, totul îmi pare haotic, fără nici o noimă. Toată agitația și stresul zilnic m-au copleșit, au pus stăpânire pe sufletul meu, care acum e amorțit, anesteziat. Da, ăsta este cuvântul potrivit. Mă simt anesteziată, dar nu sunt pregătită să intru într-o operație de regăsire a eu-lui rătăcit pe undeva prin lume.
M-am pierdut pe mine. Nu știu dacă asta are vreun sens pentru cineva, pentru că mi se pare că nu are sens nici măcar pentru mine. Nu mă mai regăsesc pe mine însămi în niciunul dintre oamenii din jurul meu. I-am pierdut și pe ei, mi-au plecat din suflet și-au lăsat doar urme. (mai mult…)

Continue Reading Monolog VI