Mărgăritare

Habar n-am de ce susținem că cele mai mari „bătălii” le ducem cu oamenii din jurul nostru. De fapt, cele mai grele lupte pe care le ducem sunt acelea care se dau între patru pereți, cu noi înșine. Acolo, suntem pe rând, victime și călăi și probabil că tot acolo, cea mai dură judecată este cea pe care ne-o facem singuri.
Ne adresăm mii de întrebări și suntem nevoiți să căutăm singuri răspunsuri la ele, căutăm vinovați în ceilalți sau ne învinovățim pe noi înșine și rugăm timpul să ne vindece toate rănile căpătate în acest „război” numit generic „viață”.
Așa rătăcim într-una pe cărările prăfuite ale propriului suflet căutând speranța care ne-a scăpat din buzunare când priveam peste umăr sau spre cer, visând. Continuă lectura „Mărgăritare”

Suflete legate

Sufletul omului este atât surprinzător. E surprinzător prin modul în care el se leagă de alte suflete prin legături indestructibile, inexplicabile sau greu de înțeles și care îl țin încătușat adeseori toată viața.
Nu știu dacă inima face altceva decât să pompeze sânge ca să ne țină în viață. Cred că e impropriu spus că iubirea sau alte sentimente izvorăsc din inimă. Cred că de fapt sufletul nostru este izvorul acela necontrolat de sentimente care ne inundă negreșit toată ființa. Și cred asta gândindu-mă la senzația insuportabilă de suflet greu, acel moment când simți că tot ce ai adunat acolo, în suflet, cântărește mai mult decât plumbul. Același sentiment groaznic te încearcă însă și atunci când îl simți gol. Aceeași durere surdă care refuză să te părăsească. Continuă lectura „Suflete legate”