Femeile își vând ieftin sufletul

large (3)

Uneori, îl dăruiesc și gratis. Își dăruiesc sufletul, visele, trupul unor bărbați nepotriviți, care nu au îngrijit niciodată sufletul unei femei și care au considerat că trupul e o simplă jucărie la care pot renunța oricând se plictisesc.
Naive, ele au crezut că dăruind totul vor primi totul, că sufletul le va fi ținut în palme, nu călcat în picioare și că trupul le va fi mângâiat și iubit, nu pângărit și nu considerat un obiect. Au iubit, au sperat, au visat. Au făcut planuri. S-au vândut ieftin, crezând că altfel nu vor fi văzute, acceptate și iubite. (mai mult…)

Continue Reading Femeile își vând ieftin sufletul

Dialog imaginar

large

Dacă aș avea ocazia să-i pot privi în ochi pe oamenii care m-au dezamăgit și m-au rănit, dacă aș ști că pentru o clipă ar vrea și ar putea să mă asculte doar cu sufletul, le-aș mărturisi cu toată sinceritatea tot ce simt, cu riscul de a rămâne din nou descoperită și vulnerabilă.
Le-aș spune că mi-au jupuit sufletul cu cuvintele lor tăioase și că mi-au spulberat încrederea din princina celor mincinoase. Le-aș spune că în unele nopți am adormit cu perna udă de lacrimi amare, nu sărate și că m-am simțit descurajată, singură și… rece. (mai mult…)

Continue Reading Dialog imaginar

Un gând, o stare, un sentiment…

large (3)

Ești un om norocos atunci când ai în viața ta cel puțin o persoană care îți înțelege sufletul, care îți simte zbuciumul și îți potolește teama chiar și-atunci când nu e fizic lângă tine ca să te îmbrățișeze. 
Ești un om norocos atunci când atunci când ești iubit mai degrabă pentru lipsurile tale decât pentru ce ai bun. 
Ești un om extrem de norocos atunci când poți spune cu certitudine că în cazul în care tot universul tău se dărâmă ai pe cineva care te va ajuta să reclădești bucată cu bucată tot ce s-a sfărâmat. (mai mult…)

Continue Reading Un gând, o stare, un sentiment…

Atât de mult mi-aș dori

large (7)

Atât de mult mi-aș dori ca atunci când se despart, oamenii să poată pleca fără să se rănească reciproc. Să plece fără să-și frângă inimile cu cuvinte otrăvite, să nu lase în urmă un iad care macină sufletul celui rămas în urmă până nu mai rămâne din el nimic de iubit.
Atât de mult mi-aș dori ca oamenii să plece atunci când nu se mai iubesc, să plece la timp, sărutându-se pe frunte ca ultim rămas bun, în loc să-și spună scârbiți „adio”-uri pline de reproșuri și de ură. (mai mult…)

Continue Reading Atât de mult mi-aș dori

Uneori (2)

1010613_563542563742483_1627010727_n

Uneori, oamenii care crezi că nu te vor dezamăgi niciodată sunt primii care îți înfig în suflet cuțitul trădării.
Uneori, îți privești prietenii și nu le mai găsești în privire nimic familiar. Și doare.
Uneori, vorbele care te-au rănit au un ecou îndelungat, te consumă și nu-ți dau pace, deși te zbați să le dai uitării și să te porți ca și cum nu ți-ar fi fost niciodată adresate. Dar nu le uiți. Nu uiți niciodată ce ți-a lăsat urme în suflet.
Uneori, te simți neînțeles, deși îți pui sufletul pe tavă, și nu poți să nu te întrebi mereu dacă problema ești tu sau ceilalți. Dacă ei au dreptate și tu greșești. (mai mult…)

Continue Reading Uneori (2)

Sper să nu fie singura!

large (1)

Îmi place să cred că aceasta nu este singura viață pe care o trăim, că respirațiile nu ne sunt numărate și că vom avea și alte șanse. De fapt, sper ca aceasta să nu fie singura viață pe care o trăim. Nu știu ce se întâmplă cu noi atunci când încetăm să mai existăm fizic, dar mi-aș dori să mai avem măcar o șansă. Nu vreau să cred că am putut fi doar o dată copii, că fiorii pe care i-am simțit atunci când ne-am îndrăgostit pentru prima oară vor rămâne undeva în trecut, fără șansa de a-i mai retrăi, agățându-ne disperați de acea amintire pentru tot restul vieții. (mai mult…)

Continue Reading Sper să nu fie singura!

Uneori, ca să treci peste anumite lucruri care te-au rănit trebuie să lași timpul să curgă, să ia cu el mâhnirea și supărarea. După ce au dispărut aceste două sentimente…

Continue Reading

Ai plecat și… ai plecat!

woman_looking_out_windows-urban_city_view_skyscrapers_evening_night_blue_black_white_troy_house_photography

Ai plecat.
De ce ai plecat când te-am rugat să rămâi?
De ce m-ai lăsat fără acele brațe care mă făceau să uit de tot ce era dincolo de ușa de la intrare? Aveam nevoie de tine, de tăcerea ta care o înțelegea pe a mea. Îmi lipsesc nopțile albe în care stăteam tăcuți și îmbrățișați. Îmi lipsesc…
Ți-a fost teamă.
Să mă ai, să te am. Să mă recunoști, să îți recunoști că însemn ceva.
Ți-a fost teamă să mă pierzi deși nu mi-ai vrut niciodată sufletul. Lașule! (mai mult…)

Continue Reading Ai plecat și… ai plecat!

Un prieten bun

large (4)

Am scris și am șters. Am scris. Iar am șters. Tocmai mi-am dat seama că mi-e greu să vorbesc despre prietenie. Ce înseamnă până la urmă să fii un prieten bun? Iată ce cred eu.
Un prieten bun te cunoaște la fel de bine cum se cunoaște pe el însuși și înainte de te critica, încearcă să se pună în locul tău. Rectific. Un prieten bun nu te critică – te sfătuiește!
Un prieten bun nu îți ia în râs pasiunile, ci te încurajează și te ajută să crești chiar dacă se prea poate ca el să nu înțeleagă ceea ce faci; (mai mult…)

Continue Reading Un prieten bun

Vântul schimbării

large

În fața marilor schimbări din viața noastră realizăm cât putem fi de puternici sau de… vulnerabili. În definitiv, nu suntem niciodată pregătiți să ne luăm rămas bun de la oamenii pe care îi iubim, să o luăm de la zero în alt oraș sau în altă țară, să acceptăm că omul de lângă noi a devenit un străin alături de care nu mai putem forma un întreg sau să recunoaștem că drumul pe care am pornit este unul greșit, iar drumul înapoi nu mai este demult o opțiune. (mai mult…)

Continue Reading Vântul schimbării