"Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii." – Mihai Eminescu
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei. Continuă lectura „Cele mai frumoase mâini”
Și plouă.
Când ai plecat, ai plecat cu tot cu soare.
Ai luat și căldura și albastrul și sufletul meu.
Ai lăsat frig, o pătură de nori gri și un spațiu gol.
Și plouă.
Plouă încontinuu de câteva zile.
Nu m-am obișnuit cu frigul și nici cu golul.
Mă surzește tăcerea.
Și plouă.
Nu mă mai am decât pe mine.
Iar pe tine nu te mai vreau.
De azi sunt propriul meu soare.
Astăzi sărbătorim ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI.
Poezia (poemul) mea de suflet îi aparține lui Octavian Paler:
„Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem, Continuă lectura „ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI”
În versurile lui Gabriel Petru Băețan am descoperit un om sensibil, sincer și extrem de talentat. Îmi place stilul lui curat, ordonat și metaforele superbe pe care le folosește. Vorbește atât de frumos despre iubire, despre Dumnezeu, vorbește frumos chiar și despre tristețe.
„Iluzii în ambalaje de carne” nu este doar un simplu volum de poezii ci este însuși sufletul autorului așternut în cuvinte alese, pregătit fiind pentru reprezentația la scenă deschisă în fața oamenilor. Continuă lectura „„Iluzii în ambalaje de carne”, de Gabriel Petru Băețan”
Copaci fără pădure
Suntem ca doi copaci
La margini de poteci
Stând unul lângă altul
Singuri în nopțile reci.
Crengile stau mână-n mână
Frunzele ni se-mpreună
Freamătul se contopește…
Singurătatea-n noi domnește. Continuă lectura „Copaci fără pădure”
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiți,
Câteva momente când era să fim frumoși,
Câteva momente când era să fim geniali, Continuă lectura „Contabilitate, de Marin Sorescu”