Niciodată prea târziu

f07b3f856898492bcbc96fe8358dce86

Nu e niciodată prea târziu pentru a cere iertare. Nici pentru a ierta. Și nici pentru a fi iertat.
Nu e niciodată prea târziu pentru a-ți învinge orgoliul și nici pentru a mai acorda o șansă.
Nu e niciodată prea târziu pentru a redescoperi lucruri în comun cu un vechi prieten și nici pentru a lega noi prietenii.
Nu e niciodată prea târziu pentru a învăța lucruri noi dacă simți nevoia de o schimbare.
Nu e niciodată prea târziu pentru a citi o carte dacă lași la o parte scuzele că nu ai răbdare, timp sau crezi nu-ți place. Dacă încerci, poate chiar îți place!  Continuă lectura „Niciodată prea târziu”

Final de război

a14d8f8986d3db785d6fb3532fdf25c9

Oamenii duc războaie cu alți oameni de când lumea. Războaie fizice și războaie emoționale. În cele fizice, în luptele corp la corp, în cel mai rău caz îți pierzi viața, pe când în cele emoționale, îți pierzi iremediabil sufletul.
În general razboiale apar din setea de putere, din dorința de a-ți demonstra ție și celorlalți că poți fi un lider, un model de urmat, că tu deții puterea, considerând automat că cine nu te aprobă îți este dușman. Continuă lectura „Final de război”

Melancolie

c334a13f3a61c726b5b99c75a258a35b

Și plouă.
Când ai plecat, ai plecat cu tot cu soare.
Ai luat și căldura și albastrul și sufletul meu.
Ai lăsat frig, o pătură de nori gri și un spațiu gol.

Și plouă.
Plouă încontinuu de câteva zile.
Nu m-am obișnuit cu frigul și nici cu golul.
Mă surzește tăcerea.

Și plouă.
Nu mă mai am decât pe mine.
Iar pe tine nu te mai vreau.
De azi sunt propriul meu soare.

Astăzi nu-mi place ploaia

0ddb598d7ffaa5a0a2c56d4a8885a2b3

Uneori îmi place ploaia. Îmi place să o ascult, să mă cuibăresc în pat citind, cu fereastra deschisă, inspirând aerul proaspăt de pământ ud.
Uneori îmi place ploaia. Doar uneori.
Astăzi nu.
Astăzi ploaia îmi răscolește sufletul, mă agită, mă copleșește.
Astăzi nu-mi place ploaia.

© Iustina Ţalea

Un drum al fericirii…

Uneori, un drum care șerpuiește printre sate precum pârâul printre munți, un soare primăvăratec, un câmp imens de iarbă verde proaspăt încolțită de-o parte și de alta și bineînțeles acea muzică pe care o trăiești din adâncul sufletului pare să fie cea mai bună rețetă pentru un strop de fericire.
Îmi place să conduc singură și îmi place să cânt atunci când conduc. Să ascult, să cânt, apoi iar să ascult, să cad pe gânduri, apoi iar să cânt… Continuă lectura „Un drum al fericirii…”

Dincolo…

 

Dincolo de ochii mari și curioși, de lacrimi și de zâmbete,
dincolo de dulceață și de răceală, de copilării,
dincolo de stări și de nestări, de cuvinte și de tăceri apăsătoare,
dincolo de iubire și de neiubire,
dincolo de dor, Continuă lectura „Dincolo…”