Prea scurtă…

Viața e prea scurtă ca să aștepți prea mult timp un gest de tandrețe, o îmbrățișare, o mângâiere,
prea scurtă ca tu însuți să nu le oferi atunci când simți să o faci,
prea scurtă ca să taci și prea scurtă ca să spui ceva ce mai apoi regreți,
prea scurtă ca să nu citești, să nu dansezi, să nu trăiești din plin,
prea scurtă că să nu-ți cumperi lucrul ăla pe care ți-l dorești din tot sufletul, Continuă lectura „Prea scurtă…”

Timpul ca un joc de cărți

Aseară am auzit cea mai interesantă analogie… cărțile de joc și Timpul. Ciudat, nu?! Nici eu nu găseam nici o asemănare, dar iată explicația:
Un pachet de cărți are 52 de cărți de joc – acestea reprezintă cele 52 de săptămâni ale anului;
Cele două culori – roșu și negru – reprezintă binele și răul;
Cele patru simboluri – inimă neagră, inimă roșie, treflă și romb – cele 4 anotimpuri.

Astfel se împletesc binele și răul, pe parcursul a 4 anotimpuri, timp de 52 de săptămâni…

Interesant, nu-i așa? ツ

Oameni puternici

Unii oameni cred că a fi puternic înseamnă a nu simți durere. Dar e cât se poate de fals.
Oamenii puternici sunt acei oameni pe care i-a durut, dar care au învățat să se ridice deasupra durerii.
Sunt acei oameni care după ce au plâns și s-au eliberat, au acceptat și au mers înainte.

Cu toate slăbiciunile mele, mă consider un om puternic. Mă consider astfel pentru că pentru că am scos-o mereu la capăt. Nu știu cum, dar am făcut-o. Uneori mi-a luat mai mult, alteori mai puțin. Uneori m-am simțit ca o barcă în derivă pe o mare agitată, departe în larg, alteori știam că lucrurile se vor schimba și așteptam momentul.

Omul e suma tuturor alegerilor pe care le face în viață, suma tuturor lacrimilor și tuturor zâmbetelor. E suma tuturor nu-urilor și tuturor da-urilor.
Omul nu e puternic dintotdeauna. Devine puternic atunci când trebuie să își adune ultimele fărâme de voință și să se ridice atunci când a căzut.

Iustina T. ©

Putere sau lasitate?

In viata, intalnim mai multe tipuri de dezamagiri. Unele mai mici, altele mai mari. Unele peste care putem trece si altele care cu timpul devin din ce in ce mai mari pana nu le mai putem duce. Si ajungem in punctul in care ne punem intrebarea: A venit timpul sa renunt?

Uneori ne ia ceva timp sa ne facem curajul necesar pentru a spune STOP. Pentru ca ne agatam de acea speranta ca totul se va indrepta pana cand aceasta devine din ce in ce mai amara.
Intotdeauna va fi greu si dureros sa inchei un capitol din viata ta. Sa lasi  in urma oameni si amintiri. Dar e dureros si sa bati pasul pe loc, sa ramai in urma si sa acumulezi frustrari. Continuă lectura „Putere sau lasitate?”

„In final, calatoria este destinatia…”

Am ajuns la concluzia ca facand lucrurile in modul in care vroiai sa le faci este masura unei vieti de succes. Unii ar spune atunci, ca sunt un ratat. Este important sa nu te descurajeze deceptiile vietii. Invata sa lasi in urma trecutul. Si sa-ti dai seama ca nu toate zilele vor fi senine. Si atunci cand te vei descoperi pierdut in intunericul disperarii, aminteste-ti ca este doar in intunericul noptii putem vedea stelele si acele stele iti vor lumina drumul spre casa.
Asa ca nu te teme sa faci greseli, sa te impiedici si sa cazi, pentru ca in majoritatea cazurilor cea mai mare rasplata vine cand faci lucrurile care te sperie cel mai mult. Poate ca vei obtine tot ce iti doresti. Poate ca vei avea parte de mai mult decat ti-ai fi putut imagina vreodata.
Cine stie unde te poarta cararile vietii?
Drumul este lung si in final, calatoria este destinatia…

{ One Tree Hill }

Propun sa uitam si sa iubim!

Cred ca cel mai groznic sentiment e sa te simti folosit, apoi inlocuit. Sa stii ca la un moment dat ai reprezentat totul pentru cineva, apoi ai ramas singur printre toti oamenii din jurul tau.
Si atunci ajungi sa te indoiesti si de tine si de altii. Nu mai poti avea incredere si simti mereu ca ai un deja-vu. Nu mai poti lasa oamenii sa intre in viata ta cu aceeasi usurinta. Ti-e teama. Pui mereu in balanta tot ce auzi, tot ce vezi. Si te simti vinovat. Vinovat ca omul de langa tine poate merita intr-adevar o sansa, dar din cauza nesigurantei nu faci decat sa-l alungi si sa-l ranesti.  Continuă lectura „Propun sa uitam si sa iubim!”

Singuratate in 2

Un lucru mai rău decât singurătatea sau despărţirea e singurătatea în doi. Doi oameni care nu mai au ce să-şi spună sau dacă au sunt doar reproşuri, doi oameni care au uitat ce i-a apropiat şi au uitat să îşi mai rostească vorbe frumoase, doi oameni care nu se mai iubesc dar nu au curajul să se despartă. O relaţie în care unul oferă şi celălalt doar primeşte, în care unuia îi pasă, iar pe celălalt nu îl interesează, în care faptul că adorm şi se trezesc în acelaşi pat nu mai are nici o semnificaţie.

Compar acest tip de singurătate cu un plasture uitat pe o rană. Stă acolo zile, săptămâni, luni, ani iar sub el rana devine din ce în ce mai adâncă. Ar fi mai simplu să îl smulgem la timp. Ne-ar durea cât ne-ar durea apoi rana ar începe să se vindece şi durerea am da-o uitării. Dar nu facem asta. Nu toţi. Lăsăm acolo plasturele de teamă că o să ne doară. Şi ne minţim că lucrurile se vor schimba, că totul va fi bine. Dar nu e aşa. Ruptura e acolo, nu se mai poate lipi, nu se mai poate coase, nu se mai poate înnoda. Continuă lectura „Singuratate in 2”

Uitam…

Viata pare lunga, dar de fapt, e extrem de scurta. Iar noi pierdem timp pretios. Il pierdem stand ancorati in ce-am lasat in urma. Ne impiedicam de nimicuri si uitam sa traim.

Pierdem timp pentru ca suntem suparati, pentru ca ne e lene, pentru ca regretam, pentru ca ne certam, pentru ca suntem egoisti, gelosi, invidiosi, pentru ca uitam sa ne bucuram.

Uitam sa ne bucuram de o dimineata insorita si de o cafea proaspata, uitam sa trimitem un mesaj frumos de buna dimineata sau de noapte buna, uitam sa spunem “te iubesc”, “te rog”, “multumesc”, “iarta-ma”.
Uitam sa apreciem, sa respectam, sa mangaiem, sa imbratisam, sa iubim. Uitam sa aratam.
Uitam sa ne bucuram de ce avem si vrem mereu mai mult.
Uitam sa privim oamenii fara sa-i judecam, uitam sa ii intelegem.
Uitam sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin.
Uitam sa ne descretim fruntile, sa zambim mai des. Continuă lectura „Uitam…”

Fiecare om are…

▪ Fiecare om are…▫ cateva amintiri din trecut pe care si-ar dori sa le ingroape,
▫ o mare iubire sfaramata in mici bucatele,
▫ greseli din care a invatat prea tarziu sau deloc,
▫ un moment in care si-ar dori sa poata da timpul inapoi pentru a repara o greseala,
▫ un vis la care a fost nevoit sa renunte,
▫ doi ochi pe care nu ii poate uita,
▫ o melodie care il face sa planga si o alta care il face sa zambeasca,
▫ un orgoliu datorita caruia a pierdut ceva sau pe cineva,
▫ o persoana pe care nu o poate ierta; Continuă lectura „Fiecare om are…”

Sunt lucruri în viață pe care nu le anticipăm și care ne lovesc din plin. Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple, dar pe care trebuie să le acceptăm și să le depășim cu fruntea sus.
Sunt lucruri pe care nu am vrea să le auzim sau să le știm dar pentru că ni se spun trebuie să le ascultăm.
Sunt oameni pe care îi iubim și fără de care nu ne închipuim viața, dar pe care din diverse motive trebuie să îi lăsăm să plece. Iar ei pleacă și nu se mai întorc. Iar noi rămânem o vreme cu capul întors peste umăr, privind înapoi…

Iustina T. ©