Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție organizată, bazată pe proceduri clare și responsabilitate instituțională. Gestionarea adecvată a unor astfel de situații este esențială pentru a asigura un climat sigur și protector pentru elevi, prevenind consecințe emoționale și psihologice pe termen lung. În lipsa unor intervenții eficiente, fenomenul riscă să se perpetueze, afectând nu doar victimele, ci și întreaga comunitate educațională.

Protecția copilului sau protecția contractului? Cazul Fabiola Hosu în cadrul Școlii Questfield Pipera

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență scrisă și declarațiile familiei unui elev, relevă o serie de sesizări privind un caz de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Reclamațiile acoperă jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei, în ciuda sesizărilor oficiale și scrise adresate cadrului didactic, conducerii școlii și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri concrete, scrise și asumate, ceea ce ridică întrebări privind modul în care instituția a răspuns acestor situații.

Semnalarea bullyingului: o problemă ignorată în practică

Conform datelor puse la dispoziția redacției, elevul a fost expus, încă din primele săptămâni, unor comportamente agresive constante, care includeau:

• jigniri directe și umiliri publice;
• excludere socială în cadrul clasei;
• etichetări degradante și stigmatizări medicale;
• presiune continuă asupra familiei.

Aceste fapte au fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, prin emailuri oficiale și solicitări explicite. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au fost, aparent, limitate la discuții verbale informale, fără documentație care să confirme o intervenție efectivă sau măsuri concrete implementate.

Stigmatizarea medicală: o formă agravată de hărțuire

Un aspect grav al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale degradante – „crize de epilepsie” – folosită în mod discreditant în cadrul colectivului școlar. Potrivit specialiștilor consultați, indiferent de existența unei afecțiuni medicale, folosirea acesteia ca instrument de umilire și marginalizare constituie o formă severă de bullying și discriminare.

Documentele și relatările indică faptul că această stigmatizare medicală a fost:

• manifestată constant și vizibil;
• însoțită de lipsa unor reacții ferme sau măsuri de protecție;
• tolerată în mod implicit de mediul educațional;
• folosită pentru a justifica excluderea socială a elevului.

Consecințele acestei situații au inclus anxietate severă, retragere socială și refuz școlar, manifestări compatibile cu un abuz emoțional repetat într-un spațiu care ar trebui să asigure protecție și sprijin.

Gestionarea instituțională: lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate

Familia a comunicat în mod constant și documentat, prin emailuri cronologice, solicitând măsuri și protecție. Cu toate acestea, analiza corespondenței și a documentelor disponibile nu relevă existența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor proceduri interne sau sancțiuni aplicate. Intervențiile instituției au rămas, în esență, la nivel verbal și informal, fără decizii asumate sau planuri de intervenție clare.

Astfel, responsabilitatea pare să fi fost treptat transferată către familie, iar problema a fost încadrată drept o „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, ceea ce a avut ca efect minimalizarea gravității situației.

Presiunea de retragere: o abordare controversată

Un moment semnificativ în această situație este cel al unui răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi spus familiei: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Potrivit familiei și corespondenței analizate, această afirmație exprimă o poziționare ce pare să prioritizeze considerente contractuale sau economice în detrimentul protecției copilului.

Redacția menționează că școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la data publicării nu a fost primit un răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această poziție verbală, în contextul sesizărilor repetate și documentate, ridică întrebări legitime despre prioritățile instituției în gestionarea situațiilor sensibile.

Instrumentul formal, dar insuficient: Family Meeting Form

Conducerea Școlii Questfield Pipera a răspuns, în cele din urmă, printr-un document informal intitulat Family Meeting Form, care însă nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu responsabilități clare, termene și măsuri concrete. Acest formular pare să înregistreze prezența unei discuții, fără a produce efecte administrative verificabile sau angajamente asumate.

Din punct de vedere jurnalistic, această abordare poate fi interpretată ca o formă de minimalizare a problemei și o diluare a responsabilității instituționale, deoarece nu oferă garanții privind urmărirea și soluționarea situației.

Confidențialitatea, între solicitări și practici

Familia a solicitat în mod repetat și explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la cazul semnalat. Documentele arată că aceste solicitări au fost formulate în scris, cu avertismente privind riscul impactului negativ asupra copilului în cazul divulgării.

Cu toate acestea, redacția nu a identificat răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete de protecție a confidențialității. Mai mult, conform unor relatări obținute, informațiile sensibile ar fi fost aduse ulterior în discuțiile din interiorul clasei, plasând elevul într-o poziție vulnerabilă și expusă presiunii psihologice.

Reacția instituției: intervenție declanșată abia sub presiune juridică

Potrivit documentelor analizate, o schimbare vizibilă în atitudinea fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia în ianuarie 2026, după mai mult de opt luni de la primele sesizări, și după implicarea echipei juridice a familiei. Până atunci, sesizările au rămas fără răspunsuri oficiale și fără măsuri documentate.

Acest fapt ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și indică o posibilă întârziere în prioritizarea protecției copilului, care pare să fi devenit o preocupare relevantă doar în contextul unei presiuni legale externe.

Detalii suplimentare privind acest caz pot fi consultate în articolul original publicat pe EkoNews.ro.

Concluzii: între responsabilitate instituțională și protecția elevilor

Cazul prezentat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de disfuncționalități în gestionarea unui fenomen de bullying repetat, cu elemente grave de stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei. Lipsa unor măsuri scrise, asumate și monitorizate oficial, precum și predominanța răspunsurilor verbale informale, indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului și o diluare a responsabilității.

Absenta transparenței administrative și a cadrului procedural riguros compromite capacitatea școlii de a proteja efectiv elevii și de a asigura un mediu educațional sigur și incluziv. De asemenea, întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică ridică întrebări asupra modului în care sunt prioritizate problemele de siguranță emoțională în mediul educațional privat.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție aplicate în practică atunci când un copil reclamă un abuz sistematic. Acest caz subliniază importanța unei guvernanțe interne transparente, a procedurilor formale și a unei culturi organizaționale orientate spre prevenirea și combaterea bullyingului în toate formele sale.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro